Interviu cu Costel Busuioc // De mai bine de un an şi jumătate Costel Busuioc continuă să fie aceeaşi persoană, în ciuda schimbărilor profunde care s-au petrecut în viaţa lui. De când ne-a surprins pe toţi cu vocea sa pe ecranul televiziunii spaniole, Costel a evoluat în plan artistic, a avut colaborări importante, a început un program intensiv de pregătire, iar de puţin timp are propuneri de colaborare cu instituţii culturale prestigioase precum este La Zarzuela. Povestea lui Costel Busuioc – artistul nu putea fi mai puţin palpitantă decât cea a lui Costel Busuioc, un copil sărman din România dotat cu o voce impresionantă şi descoperit după multe peripeţii printr-un concurs televizat care i-a schimbat viaţa. După ce a scos un album cu Sony, casa de discuri care a premiat câştigătorul concursului „Hijos de Babel” cu o carieră muzicală, Costel a rupt relaţiile cu aceasta, fiind nemulţumit de promovarea sa ca artist. Prin acea acţiune, el a avut tăria să renunţe la toate beneficiile care îi reveneau în urma contractului cu Sony BMG. Ca şi în acea situaţie, Costel continuă să fie aceeaşi persoană, la fel de circumspectă, de directă şi, mai ales, generoasă atunci când poate să ajute. Multe dintre colaborările sale din ultimul an au avut ca finalitate ajutorarea multor copii sărmani din România, cu care, românul tenor descoperit în Spania continuă să se simtă solidar. Am văzut cu plăcere că fără să-şi ascundă originea umilă, Costel rămâne aceeaşi persoană sinceră, care spune lucruri mari prin cuvinte simple.
Reporter: – Cum îi merge lui Costel Busuioc după un an şi jumătate de la apariţia pe scena concursului Hijos de Babel?
Costel Busuioc: – Foarte bine! Tocmai am înregistrat primul disc de colinde în România şi pregătesc apariţia cărţii „Costel Busuioc”. Urmează să apară în cursul acestei luni şi pot să vă spun că prefaţa e scrisă de un părinte profesor de la Facultatea de Teologie din Sibiu. E o biografie a mea, unde apar lucruri interesante, spun şi cei care mă cunosc mai puţin, dar şi cei care mă ştiu de o viaţă, pentru că în această carte apar amănunte pe care nu le-am spus niciodată. Am răspuns la multe întrebări şi spun pe larg povestea vieţii mele. Cartea e scrisă de Romeo Petraşciuc şi e foarte interesantă. Discul pe care l-am înregistrat conţine colinde româneşti şi internaţionale, cele mai multe sunt colinde româneşti care nu s-au mai cântat demult, cu text şi melodie reprezentative pentru români, ca popor şi ca popor creştin.
Reporter: – Se poate spune că recuperezi astfel şi pui în valoare o parte din tradiţia românească?
Costel Busuioc: – Da, aşa este. Mereu am avut ceva special pentru colinde şi pentru tradiţia creştină românească.
Reporter: – Un sondaj recent în România avea întrebarea „te simţi mândru că eşti român?” Tu ce înţelegi prin a fi mândru că eşti român?
Costel Busuioc: – (râde) Mă distrează întrebarea asta! Înainte spuneam cu mare teamă că sunt mândru că sunt român, nu din alt motiv decât acela că nu aş vrea să îl supăr pe Dumnezeu! Dar pot să spun ce spune părintele Necula în prefaţa cărţii mele: am smerenia de a fi român. Asta pentru că mândria sună cam urât. Dacă vrei să îi spui mândrie… spune-i mândrie, însă eu vreau să spun că nu mi-e ruşine că sunt român, pentru că dacă ne ducem la istorie, suntem cineva. Şi chiar dacă mă uit la ştiri şi văd ca există români care fac lucruri rele în Canada, la Madrid sau în alte părţi, asta nu îmi umbreşte bucuria de a fi român.
Reporter: – Ştiu că începi acum anumite acţiuni în România. Care este programul tău în următoarele săptămâni?
Costel Busuioc: – Pregătesc colinde, lucrez la ele, cd-ul va fi lansat în România în noiembrie şi va fi o lansare frumoasă. Am un concert privat în cursul acestei luni, apoi am un concert la Cluj-Napoca, un act benefic, pentru asociaţia Pro Vita…
Reporter: – Nu e primul concert benefic. Ai mai avut câteva. De ce le faci?
Costel Busuioc: – Nu e primul şi nici ultimul. Le fac cu draga inimă. Ba chiar îmi pare rău că nu am putut onora invitaţia cuiva din Bucureşti în perioada în care eram legat de Sony şi chiar nu a fost vina mea. Însă acum răspund la toate invitaţiile la concertele serioase, în urma cărora ştiu că banii ajung acolo unde trebuie, la oameni care au nevoie de ei.
Reporter: – Cum arată cariera ta acum? Te pregăteşti în continuare pentru scopul care ţi l-ai de când ai urcat pe scena concursului din Spania? Se ştie că ai renunţat la serviciile casei SONY, care ţi-a scos primul disc… Unde te afli în drumul spre Operă?
Costel Busuioc: – Mă pregătesc în continuare, fac progrese, însă e nevoie de mai mult timp, trebuie să fiu pregătit tehnic şi vocal, iar progresele nu se văd de la o zi la alta. Sper ca în curând să pot interpreta ceea ce îmi doresc eu.
Reporter: – Am aflat că ai şi o invitaţie de la o instituţie importantă din Madrid. E o ofertă de muncă?
Costel Busuioc: – Da, e o onoare pentru mine, e vorba despre Teatrul Zarzuela, însă nu sunt hotărât să lucrez acolo, pentru că nu sunt de acord cu anumiţi termeni, însă când o să ajungem la o înţelegere… o să îţi dau de veste! Propuneri mai sunt, nu duc lipsă de ele, însă mă feresc de contracte de exclusivitate.
Reporter: – Care este imaginea ta ca artist în România? Ai colaborări cu artişti importanţi, ai cântat cu Julio Iglesias şi cu nume din operă. De ce crezi că vine lumea la concertele unde apari şi tu?
Costel Busuioc: – Cred că oamenilor le-a plăcut foarte tare povestea mea şi cred că le place şi vocea mea. Dar e fără doar şi poate că povestea mea de om simplu a influenţat, pentru că sunt un om care am plecat de jos de tot, am trecut prin multe, o să vedeţi asta şi în carte, pentru că sunt multe lucruri care nu s-au ştiut… sunt adevăruri care dor şi poate regret că le-am spus, dar sunt adevăruri… Cred că lumea mă iubeşte aşa cum sunt eu şi probabil de aceea vin oamenii la concertele mele. Dar şi pentru că promovez muzica bună.
Reporter: – Ce colaborări vei mai avea în perioada următoare?
Costel Busuioc: – Am avut o propunere de la maestrul Arşinel, aş fi vrut să stăm de vorbă, eu îl preţuiesc foarte mult pe dl. Arşinel, însă nu am putut să colaborez cu domnia sa, pentru că atunci asta nu depindea de mine.
Reporter: – Te referi la perioada în care acţiunile tale erau gestionate de Sony?
Costel Busuioc: – Da, exact. Am mai primit o propunere de la doamna Felicia Filip, aş fi onorat să cânt alături de o mare, mare soprană a lumii, o spun artiştii din domeniu. Spaniolii spun despre ea că este un fenomen şi este! Cum n-aş fi eu onorat să cânt alături de o astfel de persoană, însă nu mă pot prezenta oricum şi sunt conştient că încă mai am de învăţat! Mi-aş dori foarte mult să cânt „Traviata” cu dumneaei!
Reporter: – Deci eşti conştient că mai ai de crescut.
Costel Busuioc: – Da, sigur că da. Mai am câteva lucruri de învăţat la tehnică, de lucrat la respiraţie, mai sunt şi altele. Dar avansez ăn toate privinţele.
Reporter: – Continui să trăieşti în Spania, dar stai şi prin România. Cum ţi se pare viaţa printre românii de aici? Te mai abordează pe stradă?
Costel Busuioc: – Nu prea mai zic nimic! Mă recunosc pe stradă, însă dacă la început mă mai întrebau dacă mai cânt pentru ei… acum parcă se văd numai cei care iubesc manelele! În special românii din Spania ascultă manele şi îmi pare rău să spun asta. Nu am nimic cu cei care ascultă manele, dar să nu spună nimeni niciodată că muzica tradiţională românească înseamnă manele, că nu sunt de acord cu asta! Să nu spună niciodată! Muzica noastră românească înseamnă doina, doina e cântecul nostru! Le-am cântat o doină celor de la Hijos de Babel şi la sfârşit plângeau aproape toţi!
Reporter: – Mai ţii legătura cu foştii colegi din construcţii?
Costel Busuioc: – Da, cu majoritatea, pentru că am fost şi rămânem prieteni.
Reporter: – Deci nu te-ai schimbat.
Costel Busuioc: – Nu, nu m-am schimbat faţă de nimeni.
Reporter: – Ce mai e cu familia ta? Ce le pregăteşti copiilor tăi?
Costel Busuioc: – Copiii mei sunt încântaţi că au posibilitatea să studieze muzica, se descurcă foarte bine, băiatul la pian şi fetiţele la vioară şi eu sunt foarte bucuros.
Reporter: – Când te putem vedea cântând în Spania?
Costel Busuioc: – Am un proiect cu spaniolii şi crede-mă, aş plânge de bucurie să văd şi români la concert, pentru că asta ar însemna că iubesc şi alt gen de muzică. Dar, din păcate, din maşinile românilor nu se aude nici Puccini, nici Vivaldi, se aud, tare, manelele!
Reporter: – Succes şi te aşteptăm pe scenă în Spania!
Costel Busuioc: – Mulţumesc, să dea Dumnezeu!
