În fiecare an se nasc mii de copii români în Spania. De la an la an, generaţia părinţilor ca prim val de emigranţi este ajunsă din urmă de cea a copiiilor născuţi aici. Este vorba de aproximativ 150 de mii de minori care învaţă deja o nouă limbă şi încep să trăiască doar în aceasta: spaniola.
Din perspectiva celor care trăiesc aici de mai mulţi ani sau a celor care nu mai au nici un plan în România limba română pare acum doar un moft şi un deranj inutil. Limba română este însă mai mult decât o comoară inestimabilă, pentru că ea întregeşte identitatea noii generaţii care se stabileşte pe meleaguri străine şi nu poate anula originea românească.
Cea mai bună iniţiativă a Guvernului României în privinţa românilor din străinătate este totuşi menţinerea, chiar şi aşa, cu fonduri puţine a cursurilor de limbă română. Aşa că la ora actuală, un grup nu foarte mare de copii români din Spania beneficiază de unul dintre puţinele proiecte pe care le susţine Statul Român. Este vorba despre cursul de „Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească„, care de curând s-a încheiat odată cu anul şcolar spaniol.
În Alcala de Henares, la Colegiul Bilingv Federico Garcia Lorca, grupul elevilor de limba română nu este foarte mare dar este consecvent. De două ori pe săptămână, pe durata întregului an şcolar, aproape 20 de copii vin la cursurile de limbă română, singura lor legătură cu ţara părinţilor. Cu toate că, în pauze şi în timpul liber copiii români se joacă în limba spaniolă, nici unul nu se plictiseşte la ora de limba română, predată de profesoara Luminiţa Iuhos.
Pentru ei Decebal, Mihai Viteazul sau cuvinte precum măicuţă, cioban, mămăligă le aduc aminte de vacanţele din România şi de bunici cărora le simt lipsa mai mult decât orice.
La colegiul Federico Garcia Lorca din Alcala de Henares, profesoara Luminiţa Iuhos a încercat să-i facă pe copii să vorbească la ora ei numai în limba română. Misiune aproape imposibilă, deoarece, după cum a remarcat şi ea, chiar şi adulţilor le vin în minte mai repede cuvinte în limba spaniolă sau chiar amesteca cele două limbi, rezultatul fiind un pseudo-dialect numit rumaniol – (rumano şi español).
„A fost foarte frumos şi anul acesta am avut copii de toate vârstele. A trebuit să lucrez simultan cu ei pentru că unii sunt mai micuţi, dar am avut fişe întocmite pentru fiecare nivel de vârstă. Chiar dacă toţi ştiau cam la fel limba română, am observat că vorbeau tot timpul în spaniolă. Aşa că am fost nevoită să le spun:’ Nu, la ora aceasta trebuie să vorbim româneşte’. Era greu pentru ei, dar uneori e greu şi pentru noi care trăim de mai mulţi ani aici pentru că ne vin mereu în minte cuvinte spaniole. Cu toate acestea sunt cu toţii foarte interesaţi să înveţe limba română„, spune Luminiţa Iuhos, profesoară de Limba Română la Colegiul Federico Garcia Lorca din Alcala de Henares.
Deşi în Alcala de Henares trăiesc peste 20 de mii de români nu există decât două clase de limba română, la două şcoli din localitate. Motivele pentru faptul că acest curs nu s-a extins aşa cum se spera în cei doi ani de existenţă sunt destul de diverse şi pleacă de la lipsa fondurilor şi reducerea numărului de profesori, de la lipsa unei comunicări fluide în acest sens dintre comunitate şi ambasadă, dar şi de la faptul că foarte mulţi părinţi consideră limba română doar ca o materie în plus. Mulţi se întreabă de ce au nevoie copiii români din Spania să înveţe corect limba română? Sau de ce ar exista probleme în acest sens, de vreme ce părinţii sunt români şi se presupune că vorbesc în limba română în casă, măcar cu copiii lor ? La ce le mai trebuie limba română, dacă tot învaţă în Spania?
În acelaşi timp însă, sunt alţi părinţi care-şi dau seama de importanţa faptului că viitorii spanioli de origine română nu vor putea fi întregi fără moştenirea culturală a ţării din care provin.
În privinţa cursului de la Federico Garcia Lorca părinţii sunt mulţumiţi de progresele copiiilor şi se bucură când îi văd pe aceştia jucându-se şi în limba română. Pe lângă asta, copiii au învăţat în câteva luni să facă diferenţe între „â” şi „ă” şi să scrie corect. La închiderea anului şcolar, copiii au dat un test şi au primit fiecare câte o diplomă de absolvire şi cadouri din partea profesoarei: dulciuri şi o revistă în limba română.
În perspectiva anului şcolar 2010 – 2011 nu se ştie nimic cu certitudine în privinţa continuării cursului. Ca în fiecare an, profesorii, părinţii şi elevii sea şteaptă să continue, dar cu toţii se aşteaptă la ce-i mai rău în actualele condiţii de austeritate.
„Mi-ar plăcea să facem şi alte activităţi în afară de cursul actual, cum ar fi serile de poezie, întâlniri în care să citim poveşti în limba română şi mi-aş dori să fie şi părinţii mai deschişi faţă de acestea. Am multe planuri pentru anul viitor, dar să vedem ce va urma„, mai spune Luminiţa, aşa cum o strigă şi elevii săi.
Cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească a fost introdus în Spania în urmă cu 3 ani şi după ce numărul profesorilor ajunseseră la 80, anul trecut, din cauza crizei Ministerul Educaţiei a redus la jumătate numărul acestora. În multe cazuri, profesorii sunt cei care aduc materialele didactice pe propria cheltuială, iar autorităţile spaniole sunt primele care sprijină acest curs.
Din cauza dificultăţilor, însă, cursul de limbă română rămâne un privilegiu la care au acces din păcate prea puţini copii români care trăiesc în Spania.
