Constituirea societăţii bazate pe cunoaştere şi inovare este speranţa pe care societatea noastră o are pentru a ieşi din criza economică care ne efectează pe mulţi. Acest lucru presupune o şcoală puternică cu un model pedagigic eficient. Am putea spune că tot ce se întâmplă în societate mai târziu se pregăteşte mai înainte în şcoli.
Câţi dintre noi nu datorăm ceea ce suntem şcolii. Economiştii spun că după investiţia în infrastructură, investiţia în educaţie este cea mai rentabilă pentru societate. Educaţia presupune disciplină şi autocontrol. Limita însă dintre impunere şi respect este fluctuantă iar întrebarea este: respectul trebuie impus prin lege sau trebuie să şi-l câştige fiecare profesor în clasă? Într-un învăţământ masificat şi o societate în care modelele educative informale şi familiare sunt uneori negative subminând actul pedagogic din colegii şi institute, răspunsul este dificil de dat.
În căutarea unei soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei din învăţământ, Comunitatea Valenciană a aprobat proiectul de lege privind autoritatea profesoratului. Potrivit acestuia, profesorii vor avea statutul de autoritate publică, la fel ca poliţiştii şi judecătorii. Profesorii vor avea mai multă autonomie în a decide relaţia pedagogică cu elevii şi măsurile lor disciplinare nu vor putea fi chestionate de elevi având o prezumţie de corectitudine. În caz de confruntarea juridică în care va fi cuvântul profesorului contra cuvântului elevului, se va considera că profesorul spune adevărul, declaraţia făcută de profesor având prevalenţă asupra declaraţiei elevului.
Profesorii vor fi mai bine protejaţi juridic şi sunt specificate obligaţiile elevilor care vor trebui să răspundă împreună cu părinţii şi tutorii pentru daunele ocazionate profesorilor sau materialului şcolar. Măsuri similare au fost adoptate în Catalunia sau Madrid.
