Se știe că alegerile din Catalunya au (re)adus la putere o formațiune naționalistă de centru dreapta, CiU, formată dintr-un partid liberal, Convergența Democratică din Catalunya (CDC) și un partid democrato-creștin, Uniunea Democratică din Catalunya (UDC).
Pentru Partidul Popular din Comunitatea Valenciană a cărui ideologie de asemenea este de dreapta, victoria CiU deschide o nouă etapă de colaborare între cele două autonomii. Mai mult, victoria CiU este văzută ca o avanpremieră a unei victorii a dreptei la nivel național. Este semnificativ că Partidul Popular Catalan condus de Alícia Sánchez-Camacho, cunoscută printre români pentru o istorie recentă de „iubire și ură„, a reușit cel mai bun rezultat din istorie pentru această formațiune.
Punctul de divergență între populari și CiU de asemenea există și este foarte intens deoarece face referire la independența Catalunyei cu care popularii nu sunt de acord. Colaborarea PP – CiU în trecut în proiecte precum Coridorul Mediteranean a arătat că cel puțin în plan economic cele două formațiuni pot găsi un limbaj comun.
Tocmai spre domeniile socioeconomice, al afacerilor și al infrastructurii se îndreaptă și așteptările valencienilor în ceea ce privește colaborarea cu previzibilul șef al executivului catalan, liderul CiU, Artur Mas. Pe de altă parte, în Valencia există opinia formată că nu va fi posibilă colaborarea dacă politicienii catalani vor încerca „ingerințe în materie de semne de identitate”, referire transparentă la ceea ce în Valencia se numește expansionismul catalan față de Comunitatea Valenciană.
