#ComisiaEuropeana – În timp ce diferitele confesiuni creștine sărbătoresc Paștele, așa-numita ofensivă rusească de primăvară în Ucraina a fost anevoioasă, fără a reuși să obțină câștiguri teritoriale majore. În Rusia, „mașina de tocat carne” a devenit o expresie obișnuită pentru descrierea luptelor aprige. Spre deosebire de Crăciunul trecut, de data aceasta nu au mai existat false apeluri de amânare a luptelor, precum subita propunere a lui Putin de armistițiu în Ucraina din preajma Crăciunului ortodox. Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a recunoscut că ideea unei încetări a focului de Paște „nu a fost propusă de nimeni”.
Mentalitatea de națiune asediată analizată săptămâna trecută se reflectă bine în principalele știri difuzate de televiziunile de stat rusești în ultimele zile, care surprind această tendință:
– Kievul pregătește provocări
– Se pregătește Ucraina de o contraofensivă?
– Documentele clasificate – o scurgere reală sau dezinformare?
– Documentele clasificate scurse ale Pentagonului ar putea obliga Ucraina să își schimbe planurile
– Confruntarea dintre Rusia și Occident continuă
O ofensivă ucraineană și documente scurse?Știrile despre documentele clasificate scurse ale SUA au atras atenția publicului rus, cu multe întrebări. Sunt documentele autentice sau fabricate? Pot fi informațiile considerate de încredere? Este vorba despre o păcăleală? Un plan sinistru al Pentagonului de a induce în eroare forțele rusești, așa cum susține Serghei Markov, afiliatul Kremlinului, pe canalul său de Telegram? Sau documentele dezvăluie cu adevărat operațiunile ucrainene planificate?
Mulți au comentat, dar un sentiment comun a părut să iasă în evidență în rândul spectatorilor: ceva se pregătește, chiar dacă momentul, locul și direcția acțiunilor inamicului sunt incerte. Acest sentiment a fost întărit atunci când purtătorul de cuvânt al Kremlinului a remarcat cuvintele secretarului SUA, Blinken, despre o contraofensivă ucraineană.
Unele dintre principalele talk-show-uri politice rusești au promovat ideea că dezinformarea s-a răspândit în asemenea măsură, încât există la fel de multă dezinformare precum informații credibile. Să fi devenit oare victime ale propriilor instrumente? În orice caz, probabil că ecosistemul de la Kremlin va folosi povestea scurgerii de documente pentru a-și avansa propriile scorneli, inclusiv cifrele manipulate despre victime sau poveștile promovate despre propria operațiune înscenată, denumită WarOnFakes. Citiți relatarea noastră aici.
Socoteli mărunte: care este cel mai bun mod de a dezbina Occidentul?Kremlinul și-a îndreptat atenția și asupra vizitei efectuate în China de președintele francez Macron și de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Comentatorii ruși au adus în discuție afirmațiile lui Macron în fața presei despre autonomia strategică europeană, speculând dacă vorbele sale vor mări distanța dintre europeni și SUA.
Comentatorii pro-Kremlin au menționat în mică măsură sau nu au menționat deloc relatările internaționale potrivit cărora Macron și von der Leyen încurajează China să convingă Rusia să pună capăt războiului din Ucraina sau să înceapă negocierile. În schimb, canalele mediatice de stat rusești s-au concentrat pe cuvintele președintelui Xi, care a afirmat că nu este presat să facă nimic. La Moscova, principalul discurs sugerează că von der Leyen nu a întors China împotriva Moscovei. Occidentul înfruntă Rusia, iar Rusia nu face decât să se apere. Ce ușurare!
De asemenea, sunt puține mențiuni sau discuții în Rusia despre documentul de poziție al Chinei cu privire la criza din Ucraina. După primele câteva zile de propagare și sprijin verbal pentru document din partea canalelor mediatice pro-Kremlin– a se vedea relatarea noastră aici – documentul a ieșit treptat din atenție. Poate nu este deloc surpinzător, având în vedere că nu a fost un plan de pace și nu au existat semne că China ar dori să se implice mai profund în a pune capăt războiului.
Belarus: perdea de fum și iluzii cu Lukașenko care solicită ca Rusia să apere Belarus în cazul unui atac din partea Poloniei și a LituanieiPe 10 aprilie, ministrul rus al apărării, Șoigu, s-a întâlnit la Minsk cu liderul belarus Lukașenko pentru a discuta despre cooperarea în domeniul securității. Potrivit relatărilor din mass-media belarusă oficială, aceștia au lăudat antrenamentele soldaților ruși desfășurate în Belarus. Lukașenko a profitat de ocazie pentru a-i mulțumi Rusiei pentru contingentul de securitate și pentru a amplifica temerile imaginare legate de o agresiune externă, un element central al propagandei de stat belaruse de la protestele populare din 2020. Acesta a declarat: „Trebuie să menținem garda sus. Se poate vedea că Polonia, Lituania încep să întreprindă acțiuni în direcția noastră.”
În timp ce Lukașenko pierde tot mai mult din suveranitatea Belarusului, pretextul amenințării din partea Poloniei și Lituaniei este, probabil, doar o perdea de fum pentru a evita angajarea soldaților belaruși în lupta împotriva Ucrainei. Mulți oameni din Belarus și Ucraina au legături strânse, inclusiv relații de familie, iar majoritatea se opun implicării directe în luptă, potrivit unui sondaj independent din martie. Observatorii belaruși independenți au evaluat că mulți soldați belaruși ar putea recurge chiar la răzvrătire sau dezertare dacă li s-ar ordona să se alăture invaziei ruse în Ucraina.
Lukașenko face tot posibilul pentru a crea o atmosferă de teamă în Belarus. Represiunea s-a întețit și mai mult de la un nivel deja ridicat, așa cum am prezentat recent aici. Oare soldații ruși în plus și perspectiva de a avea arme nucleare rusești staționate în țară vor amplifica atmosfera tensionată, permițându-i astfel aparatului lui Lukașenko să epureze și mai mult societatea?
Aderarea Finlandei la NATO: o țintă evidentăUneori, dezinformarea este aproape prea previzibilă. Firește că aderarea Finlandei la NATO este un subiect de alarmare, de ridiculizare sau de denunțare din partea Moscovei. Deocamdată, se pune accentul pe alarmare pentru a atrage mai mult sprijin public pentru forțele armate rusești și poziția lor în zona careliană din fața Finlandei.
Canalele mediatice pro-Kremlin au continuat să susțină că Finlanda, ca membru NATO, „încearcă să înceapă un război mondial” sau că „se va transforma într-o trambulină anti-rusească”. Imaginea „trambulinei” se bazează pe analogia folosită de Putin și de politicienii ruși pentru a legitima anexarea ilegală a Crimeei, afirmând că: „Crimeea va găzdui o bază navală a NATO și va deveni o trambulină împotriva Rusiei”.
O altă afirmație cum că „aderarea Finlandei la NATO vizează să încolțească Rusia” ar impune să se revadă geografia elementară. Este oare Rusia, care are o frontieră terestră de peste 22 000 de kilometri și o linie de coastă la Pacific și Arctica, cu adevărat încolțită sau încercuită?
Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo din această săptămână:Săptămâna aceasta, evidențiem trei exemple tipice din manualul de manipulare și dezinformare al Kremlinului.
Exemplul de manual 1: distragerea atenției și construirea unei povești lungi. Polonia vrea să înghită Ucraina. Așa cum am documentat anterior, Polonia este unul dintre principalii țapi ispășitori în universul Kremlinului. Polonia apare în peste 1 236 de exemple ale dezinformării pro-Kremlin din baza noastră de date. În curând, vă vom prezenta un articol mai lung care examinează numeroasele afirmații împotriva Poloniei. Acuzația că Polonia are ambiții imperiale este arma preferată de atacare a Varșoviei și de abatere a atenției de la propria ambiție a Moscovei de a anihila Ucraina, cultura și poziția sa în lume. Dacă mai existau îndoieli, ajunge să consultăm afirmațiile frecvente făcute de fostul președinte Dimitri Medvedev, acum vicepreședinte al Consiliului Național de Securitate al Rusiei, care săptămâna trecut a vorbit din nou despre încetarea existenței Ucrainei „deoarece nimeni nu are nevoie de ea”. Din 24 februarie 2022, acesta a susținut constant anihilarea Ucrainei, distrugerea sa, demolarea sa, eliminarea neonaziștilor și așa mai departe.
Exemplul de manual 2: repetă și momește cu emoții. SUA și-au reluat programul de laboratoare biologice din Ucraina sub disimularea „dublei utilizări”. Acest discurs este ca un buton de volum dat mai tare sau mai încet, dar niciodată oprit, astfel că întotdeauna există un zgomot în fundal. Exemplul evidențiază o tactică frecventă de manipulare: repetarea cu adăugarea unor mici nuanțe. Repetarea funcționează intrinsec. Un discurs care proliferează pe multe platforme întărește impresia că „dacă mai multe surse vorbesc despre un subiect, trebuie să fie ceva adevărat”. Adăugarea de mici nuanțe, chiar și pure fantezii, sugerează că „jurnalismul de investigație descoperă noi adevăruri”. Alimentează astfel curiozitatea umană, iar cuvintele „laborator biologic”/„arme biologice” sunt, la fel ca „armele nucleare”, o momeală sigură. Însă datele sunt simple. Nu există laboratoare ale SUA care să fabrice arme biologice în Ucraina. Nenumărați experți, inclusiv din partea organismelor ONU, au examinat această chestiune și nu au găsit niciun astfel de laborator.
Exemplul de manual 3: inventează și exagerează. România nu vrea să fie în NATO. Acest exemplu este evidențiat deoarece ilustrează o stratagemă de bază: emite o scurtă minciună, de obicei ceva cu cifre sau statistici. Nu contează dacă datele ușor accesibile dovedesc imediat că nu este așa. Unii o vor fi notat, alții o vor fi distribuit, iar alții o vor fi inclus în propriile relatări sau scrieri. Oamenilor le plac cifrele și puțini fac efortul de a le cerceta. Dar nu este dificil. Am făcut noi acest lucru pentru dumneavoastră. Un sondaj public de săptămâna trecută a arătat că 80 % dintre români nu vor ca țara lor să iasă din NATO. România a aderat la NATO în martie 2004. Cifrele ar trebui să vorbească de la sine, dar lumea manipulatorilor este cu susul în jos, negrul este alb, iar răul este bun.
