Singurul roman care a facut un interviu cu Osama Bin Laden traieste la Madrid si are la activ o cariera de jurnalist la cele mai importante ziare din Spania. Pe langa faptul ca este analist si specialist in lumea araba, Adrian Mac Liman a fost primul corespondent al ziarului El Pais in SUA si a lucrat la numeroase periodice sau agentii pentru care a informat, in special, despre Orientul Mijlociu unde a lucrat ca trimis special. A fost corespondent de razboi in 1974 in Cipru, a transmis caderea Sahului Iranului in 1978 si a fost trimis special in Liban, in 1982, in timpul invaziei israeliene.
Inainte de caderea comunismului intre 1987 si 1989 a fost corespondent la Ierusalim si in ultimii ani a intervenit ca analist la programele televiziunii spaniole. A scris mai multe carti despre Orientul Mijlociu si despre islamismul radical. Interviul cu Bin Laden a avut loc in 1983, la Geneva.
Pentru Adrian Mac Liman, singurul roman care a facut un interviu cu Osama Bin Laden, prinderea teroristului numarul 1 al lumii nu a fost o surpriza asa cum nu a ramas surprins cand a inceput sa-i apara fotografia la televizor in urma atentatelor comise in lumea intreaga de Al-Qaeda.
Reporter: – Cum a fost interviul din 1983, la Geneva, cu cel care urma sa devina inamicul public numarul 1?
Adrian Mac Liman: – In ultimii ani am avut imaginea ca la un moment dat, acum aproape 30 ani, am cunoscut un personaj care a devenit cativa ani mai tarziu, dusmanul public numarul 1. Devenise dusmanul public numarul 1 pentru ca se schimbase scenariul geopolitic international, comunismul disparuse si aveam nevoie … Occidentul avea nevoie de alt dusman. Si dusmanul trebuia sa fie Islamul.
In vara lui 1992 am descoperit ca dupa disparitia comunismului dusmanul nostru este Islamul si intruchiparea acestui mare rau era Osama Bin Laden. Este acelasi Osama Bin Laden pe care l-am cunoscut in 1983 la Geneva in cursul tratativelor dintre Rezistenta afgana si diplomatia sovietica. Era intr-un fel secretarul delegatiilor afgane. Era omul care se ocupa de logistica acestor delegatii bancherul, agentul lor de voiaj, practic facea totul si se ocupa de toti. Facea totul fara sa am impresia ca l-ar fi jenat faptul ca el, unul dintre cei mai bogati oameni din lume, trebuia sa se ocupe de niste agricultori care se inarmasera impotriva celui mai mare dusman al lor, impotriva celei mai mari armate din lume la acel moment, care era armata rusa.
Impresia pe care am avut-o la intalnirea cu Osama Bin Laden era ca parea mult mai in varsta decat era in realitate. Cred ca avea 24 sau 25 de ani, ceea ce m-a suprins pentru ca parea sa fie mult mai in varsta. Oricum era mult mai conservator decat ceilalti interlocutori din Afganistan cu care am avut ocazia sa vorbesc in vremea aceea si aveam impresia ca era totusi un om care era imbatranit precoce.
– Avea idei clare, urmarea un ideal in ceea ce facea si spunea?
– Era un iluminat. Acesta este si motivul pentru care am fost surprins cand am stat de vorba cu el. Avea o idee la care tinea foarte mult. Ideea lui era sa introduca adevaratul islam in lumea musulmana, ceea ce a reusit sa faca pana la sfarsit, din pacate, in Afganistan. Si spun din pacate pentru ca multe milioane de oameni au suferit din cauza acestui guvern taliban pe care l-a introdus Bin Laden in Afganistan.
– Ce parere aveti despre presupusele legaturi dintre Osama Bin Laden si americani?
– In 1983, cand am avut ocazia sa stau de vorba cu el si am stat de vorba cu el tete-a-tete in casa unui prieten, un diplomat musulman la care tineam foarte mult, mi s-a atras atentia la sfarsitul interviului pe care l-am avut cu el: Omul acesta nu e din Afganistan, este un saudit si este un saudit care se pare ca are contacte cu serviciile secrete americane. Daca traducem expresia din araba in limbaj occidental se pare inseamna e sigur ca este omul americanilor. Era omul americanilor in momentul in care se ocupa de rezistenta din Afganistan, a avut relatii foarte stranse, si asta o spun in cartile pe care le-am publicat, cu serviciile secrete din Arabia Saudita care erau un fel de apendice a serviciilor secrete americane si a colaborat cu serviciile secrete saudite pana la inceputul razboiului din Afganistan, adica pana dupa atentatele de la New York.
– Destinul lui Osama Bin Laden seamana cu cel al lui Saddam Hussein, un alt aliat al americanilor care ulterior a devenit dusman?
– Se poate spune si nu cred ca ne inselam daca spunem ca pentru politicieni, prietenul de astazi poate sa fie dusmanul de maine si dusmanul de astazi poate sa fie cel mai bun aliat maine sau poimaine. Nu ma mira in cazul lui Saddam. Occidentul avea nevoie de cineva care sa lupte impotriva iranienilor lui Khomeini si l-au folosit pe Saddam, in cazul lui Osama aveau nevoie de cineva care sa lupte impotriva sovieticilor si l-au folosit pe Osama. Daca Osama a devenit pe contul lui dusmanul public numarul 1 sau a fost un rol care i s-a cerut sa-l joace… imi pare rau, dar nu pot sa raspund la aceasta intrebare. Cred ca este inca prematur sa raspundem pentru ca am auzit foarte multe variante si nu stiu pe care sa o cred.
– Acum ar trebui sa ne bucuram sau sa ne simtim eliberati de o amenintare grea pentru faptul ca a murit Osama Bin Laden?
– Cum spunea un preot la Vatican acum cateva zile, nu pot sa ma bucur pentru moartea unui om, dar sunt linistit sa stiu ca Osama Bin Laden nu mai este pe lumea aceasta. Amenintarea ramane, razbunarea este acolo, s-ar putea sa avem in Occident si nu numai in Occident o serie de atentate teroriste. Trebuie sa fim pregatiti pentru asa ceva. Pericolul nu dispare cu Osama Bin laden. Pericolul ramane si trebuie sa ne gandim ca pericolul radicalismului islamic, nu al Islamului, ramane acolo. Islamul este o religie ca celelalte religii monoteiste in care am impresia ca gasim parti bune si parti mai putin bune. Nu putem sa condamnam Islamul pentru ceea ce este.
– Spuneati recent ca prinderea lui Osama Bin Laden coincide cu schimbarea situatiei din unele tari arabe din Nordul Africii. Este vorba despre o manevra? Cum o vedeti ca ziarist?
– Cum o vad ca ziarist? Mai degraba cum o vad ca ziarist decat ca specialist. Ne gandim ca daca in 1992 – 1993 Occidentul avea nevoie de o amenintare, de un dusman, in momentul in care au inceput revolutiile din Tunisia si din Egipt, imaginea lumii musulmane trebuia sa se schimbe. Deci, daca se schimba scenariul si am impresia ca in ultimele 3 sau 4 luni s-a schimbat, se schimba si actorii. Osama Bin Laden nu e protagonistul situatiei. Este unul dintre actorii secundari care poate sa apara sau sa nu mai apara. Pe scena vor veni altii, mai buni, mai prosti, cu surprize mai placute sau mai neplacute, dar am impresia ca suntem intr-un moment in care perceptia lumii arabe si a Islamului este pe cale sa se schimbe.
– Ar putea fi schimbarile politice din Tunisia si Egipt o lovitura si pentru politica Al-Qaeda pentru ca societatile cauta democratia si se feresc de fundamentalism?
– Poate sa fie o lovitura pentru politica Al-Qaeda, poate sa fie o manevra pentru a corecta imaginea lumii musulmane in Occident si oricum este… asta cred ca se poate spune, este afirmarea unui fapt: musulmanii, tarile arabe cauta sa se modernizeze. Modernizarea lor nu este occidentalizarea societatilor. Faptul ca la Cairo oamenii nu ies pe strada cu costum si cravata ci cu vestimentatia lor traditionala ne arata ca se poate moderniza o societate fara sa semene neaparat cu lumea occidentala. De altfel nu ar trebui sa semene cu Occidentul. Nu stiu de ce cautam, mai cu seama aici in Occident, ca toata lumea sa semene cu noi. Nu stiu de ce cautam si imi aduc aminte de Condoleeza Rice care scria intr-un articol ca ea nu cauta ca in lumea araba, societatea sa se indragosteasca de Coca Cola sau de hamburger, ci pur si simplu sa tina la Statele Unite. Bineinteles, lumea araba poate sa traiasca fara Coca Cola si hamburger si poate sa se modernizeze fara elementele care sunt pentru noi culmea societatii occidentale. Cand spun pentru noi, nu spun pentru europeni, din fericire.
– V-ati fi asteptat la momentul interviului din 1983 ca Osama Bin Laden sa ajunga cea mai cautata persoana de pe planeta?
– In acel moment am avut impresia ca am stat de vorba cu un om foarte interesant, dar nu stiam ca va ajunge unde a ajuns. Nu m-a suprins insa in anii 90 cand i-am vazut fotografia pentru prima data la televizor, dupa primul atentat de la New York. Mi-am spus: deci totusi a ajuns sa faca ceea ce dorea sa faca. Sa devina dusmanul unui mod de viata. Dar nu, in momentul in care l-am cunoscut nu ma asteptat sa fi avut „ocazia” sa stau de vorba cu omul care a devenit si a fost ani de zile dusmanul public numarul 1.
– Ce parere aveti despre faptul ca SUA nu ofera inca probe pentru cei care se indoiesc de faptul ca Osama Bin Laden a murit?
– Primul meu raspuns cand mi s-a pus aceasta intrebare a fost: De fapt a murit Osama Bin Laden? Nu stiu. Cred ca ar fi bine pentru toata lumea, pentru prietenii Statelor Unite, pentru dusmanii Statelor Unite, pentru prietenii si dusmanii lui Bin Laden sa fim siguri ca ce a fost s-a terminat. Osama Bin Laden, daca a murit, sa se stie clar. Faptul ca nu va deveni un martir pe al carui mormant sa vina sa planga milioane de musulmani e bine, dar nu cred ca nebuloasa in care ne aflam e pozitiva nici pentru aliatii Statelor Unite, nici pentru prietenii lui Bin Laden.
– Exista vreo asemanare care ar trebui sa ne preocupe intre multimile de talibani care strigau numele lui Osama dupa moartea sa si multimile de americani care strigau USA si se bucurau de moartea acestuia?
– Nu. Cred ca exista o problema pe care o are toata societatea. In societatea in care traim, occidentala sau neoccidentala, viata si politica au devenit un program de televiziune, un reality show. Politica nu este un reality show. Faptul de a transmite in direct moartea unui dictator sau a unui terorist nu e un lucru care ar trebui sa apara pe ecranele de televiziune. Viata, moartea, politica, religia sunt lucruri mult mai importante decat un program de televiziune in direct.
