„Ideea că românii nu se pot guverna singuri este un mit fals”

Interviu cu primarul Sibiului, Klaus Iohannis // Unul dintre singurii primari din România respectaţi în continuare după mai bine de 9 ani este Klaus Iohannis, şeful administraţiei locale sibiene. Primarul Sibiului este de etnie germană, dar se consideră în primul rând sibian şi dragostea sa faţă de oraş s-a văzut printr-o gestiune care a fost răsplătită prin vot de cetăţenii oraşului. Klaus Iohannis nu ar fi trebuit să ajungă primar. Cel puţin asta era opinia celor care făceau pronosticuri privind rezultatul alegerilor locale din 2000. Câştigarea alegerilor i-a luat prin surprindere chiar şi pe cei de la Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, care nu prezentase o listă destul de mare de consilieri şi după scrutin au descoperit că nu aveau destui consilieri pentru locurile câştigate. Primul mandat al lui Klaus Iohannis a fost o probă de foc pentru el, dar şi pentru adversarii politici, care au descoperit că primarul sas era pregătit pentru administraţie. Cine s-a temut că în primărie urma să se vorbească doar germana a putut observa că primarul sas era cel mai conştiincios atunci când se intona imnul naţional şi, spre deosebire de ceilalţi, îşi ducea cu fermitate mâna în dreptul pieptului.

În timpul guvernării Iohannis, administraţia locală şi-a recăpătat respectul cetăţenilor, iar Sibiul a înflorit la propriu. Afacerile au sporit pe linia colaborării cu ţările de limbă germană, iar desemnarea oraşului drept Capitală Europeană a Culturii împreună cu Luxembourg a propulsat economia locală. Desigur, nu toate sunt roz, dar în comparaţie cu restul ţării, la Sibiu se respiră un alt aer. Pentru multe oraşe din ţară plecarea românilor a fost un fenomen destul de vizibil, care a provocat efecte diverse. L-am întrebat pe primarul Sibiului cum se trăieşte fenomenul emigraţiei la Sibiu şi cât de mult mai contează sibienii plecaţi pentru administraţia locală. 

Reporter: – Cum se simte la Sibiu plecarea masivă a românilor, din ultimii ani? Există situaţii speciale create de acest fenomen? Aveţi statistici, cazuri speciale?

 

Klaus Iohannis: – Dacă ar trebui să ne referim strict la Sibiu, ar trebui să spunem că în ultimii 10 ani nu s-a simţit această plecare. Asta se întâmplă şi datorită faptului că Sibiul are un specific aparte. Este o locaţie economică aflată, în continuare, în creştere şi care a reuşit să creeze nu numai multe locuri de muncă, dar şi multe locuri de muncă bine plătite. Situaţia a fost puţin altfel, când la începutul anilor 90 s-a simţit exodul saşilor şi apoi în a doua parte a deceniului s-a simţit plecarea sibienilor la muncă în diferite ţări. Atunci, mulţi au plecat în Spania, în Germania, în Ungaria, în Italia, însă acest lucru, din fericire pentru noi, acum, nu reprezintă un factor economic, dar pe de altă parte cei care s-au hotărât să plece din Sibiu şi să caute de lucru în altă parte, ar reprezenta un câştig pentru noi dacă ar reveni.

 

Rep: – Cum vă raportaţi dvs. ca primar la aceşti oameni care speră să se întoarcă acasă atunci când în România va fi „mai bine”? Îi consideraţi cetăţenii urbei din care au plecat?

 

K.I.: – Eu îi consider sibieni, în continuare. Întrebarea este dacă se consideră şi ei, dar din discuţiile pe care le-am avut cu sibieni stabiliţi în altă parte, am constatat ca o surpriză plăcută, că ei se simt foarte ataşaţi de Sibiu, chiar dacă lucrează în alte ţări. Raportarea la ei este foarte simplă. Eu cred că vom reuşi să aducem economia, cel puţin cea locală, într-o fază în care devine iarăşi atractiv să lucrezi acasă. Acest exod de forţă de muncă se datorează în principal faptului că de multe ori munca prestată nu este bine plătită în România, mai ales în situaţia aceasta în care suntem acum, de membru în UE. Omul de multe ori se gândeşte dacă nu i-ar fi mai bine în altă parte. În măsura în care vom ieşi din criză şi vom reuşi să construim o economie performantă şi în comparaţie cu celelalte state europene, veniturile vor creşte suficient de mult pentru a face România atractivă ca ţară în care lucrezi şi atunci sunt convins că mulţi vor reveni.

 

Rep: – Saşii despre care vorbeaţi ce fac? Se întorc?

 

K.I: – Foarte puţini. Sunt totuşi saşi care au plecat şi nu doar saşi, dar şi landleri şi alţi etnici germani, care au plecat şi au revenit fie în calitate de investitori, fie în calitate de reprezentanţi ai unor firme din Germania, Austria şi aşa mai departe. Sunt unii care revin ca pensionari, pentru că doresc să trăiască „acasă”, şi chiar dacă numărul lor nu este foarte mare este un simbol important pentru noi.

 

Rep: – Se spune că cei care trăiesc afară primesc o formaţie în ceea ce priveşte modul în care trebuie să funcţioneze o administraţie. De aceea mulţi se întorc acasă cu un nivel ridicat de exigenţă. De multe ori românii se plâng de birocraţia românească, pe bună dreptate. La Sibiu cum se percepe acest fenomen?

 

K.I.: – Birocraţia unei ţări se bazează pe legislaţia din ţara respectivă, dar şi pe modul în care funcţionarul public se raportează la sistemul de legi. Cred că am reuşit în Sibiu să construim o administraţie modernă, chair dacă mai sunt mulţi paşi de făcut. Sunt primul care recunoaşte acest lucru. Ceea ce am înţeles noi în administraţia locală sibiană este că noi suntem în slujba cetăţeanului şi nu invers, cum de multe ori s-a simţit în perioada comunistă, când am avut impresia că noi suntem nedoriţi acolo. Suntem într-un proces de transformare dintr-o entitate birocratică, într-un prestator de servicii de administraţie publică. Suntem conştienşi de acest lucru şi ne-am îndreptat atenţia asupra acestei transformări nu numai declarativ, ci şi prin programe de perfecţionare şi inclusiv prin abordarea modului de prelucrare a solicitărilor care vin din partea cetăţeanului. Avem o primărie foarte modernă care lucrează cu cele mai moderne instrumente şi cred că încet-încet ne tranformăm în ceea ce-şi doreşte contribuabilul.

 

Rep: – Desigur, Sibiul este un caz special. A fost Capitala Europeană a Culturii în 2007 şi a atras multe investiţii. De asemenea, în România se vorbeşte foarte mult despre banii trimişi de românii din străinătate. La Sibiu se simte acest aport financiar?

 

K.I: – Cu certitudine există acest aport financiar, dar nu cunosc astfel de date. Nu cred că s-a făcut o statistică pentru oraşul Sibiu.

 

Rep: – Sibienii plecaţi în alte ţări creează anumite punţi cu alte administraţii aşa cum au făcut saşii? S-au născut contacte cu alte administraţii locale în urma plecării acestor oameni?

 

K.I.: – Cei plecaţi, nu numai saşii, dar şi românii pentru că acum sunt mai mulţi români care pleacă, ajută la crearea unor contacte certe. Oamenii care pleacă din Sibiu, vorbesc cu mândrie despre oraşul din care vin ei, lucru care sigur ne face să fim văzuţi într-o lumină favorabilă şi de administraţiile de acolo şi am avut câteva contacte foarte bune care au pornit de la sibieni care au povestit despre Sibiu în altă parte.

 

Rep: – Ca primar ce părere aveţi despre această problemă a românilor din străinătate: mulţi ar vrea să voteze dar nu o pot face decât la misiunile diplomatice. Sunteţi adeptul votului prin poştă, pentru a permite accesul mai mare la vot al celor care trăiesc în străinătate? Partidele politice exclud aceată opţiune din teama producerii fraudei electorale.

 

K.I.: – În principiu da, sunt de acord. Fiecare cetăţean trebuie să aibă posibilitatea efectivă să voteze oricând se poate, nu numai la alegerile parlamentare, dar şi la alegeri locale. Cred însă că în momentul de faţă, cei care se ocupă de organizarea alegerile nu au creat încă instrumente suficient de performante pentru a face practic posibilă această chestiune, dar cu certitudine este de dorit să se avanseze în acest sens. Există votul de la distanţă în foarte multe ţări. Cetăţenii, chiar dacă nu sunt acasă, îşi pot exprima votul. Sper să se ajungă şi la noi în această etapă.

 

Rep: – Trebuie să vorbim şi de situaţia actuală în care sunteţi propunerea majorităţii parlamentare pentru ocuparea funcţiei de premier. Chiar vă doriţi să fiţi premier al României în situaţia actuală, atât de dificilă?

K.I.: – Pot să vă spun chiar că am acceptat propunerea. Dacă îmi doresc subiectiv? Nu cred că a fost o prioritate în lista mea de dorinţe, dar în măsura în care mi s-a propus acest lucru am judecat consecinţele şi am acceptat de principiu. Această acceptare nu mă face premier. Sunt foarte conştient de acest lucru. Este un demers foarte complex, de la o propunere până la punerea în practică. În mod cu totul interesant nu s-a concretizat, chiar dacă o majoritate parlamentară susţine acest sprijin. Lucru inedit. Cred că sunt puţine ţări democratice în care o majoritate parlamentară propune un premier şi acesta nu este desemnat de cel care trebuie să facă desemnarea, însă este în limitele Constituţiei româneşti acest demers şi cred că trebuie să avem răbdare să parcurgem demersul constituţional, care prevede şi proceduri şi termene şi să vedem cum se va finaliza.

 

Rep: – În ciuda acestei situaţii de nesiguranţă politică, se poate observa că dvs vă menţineţi destul de neutru în privinţa afişării unei afinităţi politice.

 

K.I.: – Avantajul meu şi cred că unul din factorii decisivi pentru care am fost invitat este independenţa mea, şi aceste partide şi formaţiuni care mă susţin nu formează nici o alianţă, nici o coaliţie, ba chiar sunt competititori în cursa prezidenţială. Au doctrine foarte diferite, însă au găsit această posibilitate de a ieşi din criza guvernamentală. Pentru mine perioada aceasta nu este de o agitaţie deosebită, fiindcă eu în continuare îmi fac treaba la primărie, dar îmi păstrez disponibilitatea de a fi cooptat într-un viitor guvern.

 

Rep: – Sunteţi unul dintre puţinii oameni din administraţie care a lăsat ceva bun în urmă şi sunteţi cel mai votat primar din ţară. Ca potenţial premier şi ca cetăţean al României ce vă preocupă cel mai mult acum şi care ar fi, în eventualitatea preluării acestui mandat, priorităţile pe care le vedeţi dvs.?

 

K.I.: – N-aş vrea să intru prea mult într-o temă care poate fi interpretată uşor ca un program guvernamental şi am declarat de mai multe ori că nu vreau să o fac, dar evident că se pot spune nişte linii generale. Avem o situaţie specială acum. Ţara trebuie guvernată până după alegerile prezidenţiale şi după aceea trebuie guvernată şi mai bine, însă abordările dinainte şi după alegeri trebuie să fie diferite oarecum, prin natura lucrurilor. Suntem în criză şi, dacă vorbim despre guvernarea României până după alegeri, trebuie să avem un program de managementul crizei, în care ne aflăm acuma, un program pe termen scurt, cu obiective care pot fi atinse repede şi care să garanteze corectitudinea şi stabilitatea guvernării. Altfel se pune problema după alegerile prezidenţiale, când vom intra într-o perioadă de stabilitate politică, având atunci un preşedinte ales, oricare ar fi el şi cu certitudine, după o vreme mai scurtă sau mai lungă, un guvern în funcţiune. Atunci guvernul trebuie să fie unul politic, de politicieni, cu un program de guvernare pe termen mediu şi lung. După părerea mea, acea etapă trebuie trebuie să aibă ca obiective principale scoaterea României din criză şi finalizarea procesului de descentralizare, respectiv, de armonizare a procedurilor din România cu cele europene.

 

Rep: – Actuala criză de guvernare afectează activitatea primăriei?

 

K.I.: – În realitate nu ne afectează, dar nici nu ne face bine. Un guvern demisionar  poate să guverneze singur ţara, dar nesiguranţa de la nivelul guvernamental, automat se transmite la eşaloanele inferioare.

 

Rep: – Ce vă face să fiţi un bun primar? Faptul că sunteţi un om gospodar sau acest lucru se datorează mitului despre germanul corect şi eficient? Şi poate fi acest mit important şi pentru faptul că apăreţi ca un simbol pentru cei care nu vă cunosc sau trăim o degradare totală a clasei politice româneşti?

 

K.I.: – Nu cred că putem să vorbim de o degradare totală a clasei politice. După cum s-a văzut şi în ultima perioadă, dacă se caută, se găsesc politicieni care sunt acceptaţi şi au pregătirea necesară pentru a face faţă unei funcţii publice. Cred că succesul meu este succesul Sibiului şi aici este clar că nu există un succes fără echipa care lucrează bine şi am o astfel de echipă. Nu este posibil acest lucru, dacă cetăţenii nu sunt de acord cu primarul şi am cest sprijin. S-a văzut la alegeri, iar mitul neamţului…, sincer, eu nu cred că etnicitatea unui om este definitorie pentru caracterul lui sau pentru capacitatea de management, dar nici nu vreau să spun că nu contează fiindcă, în realitate, ceea ce sunt ca pregătire datorez pregătirii mele în şcolile şi liceul cu limbă de predare germană din Sibiu. Dascălii pe care i-am avut m-au format şi atunci în această accepţiune pot să spun că şi şcoala de limbă germană m-a format.

 

Rep: – Credeţi ca fiind reală această părere a românilor care apare uneori, că nu ne putem guverna singuri?

 

K.I.: – Ideea că românii nu se pot guverna singuri este un mit fals. Nu cred în aşa ceva.

 

Rep: – Ce sfat aveţi pentru sibienii care au plecat în Spania şi care se lovesc acum de problemele pe care le-au avut saşii din Transilvania în a-şi păstra cultura şi legăturile cu locurile din care au plecat?

 

K.I.: – Sfatul meu este de a judeca foarte bine dacă le este mai bine acolo unde sunt acum sau dacă le-ar fi mai bine la Sibiu. Răspunsul nu-l pot da eu. Îl poate da fiecare pentru el şi pentru familia lui, dar cel mai important lucru este să-şi menţină opţiunile deschise. Să nu rupă podurile peste care a trecut înainte de vreme.