România – o ţară de Servicii

Este aproape imposibil să nu te frământe acum ceea ce se întâmplă în România. În urmă cu câteva luni cineva îmi spunea că preşedinte va fi acela pe care-l vor agrea Serviciile şi atunci nu am crezut. Acum iată că nu am ce face şi trebuie să cred pentru că stau şi mă gândesc că au trecut 20 de ani de dezmăţo-craţie şi că până la urmă au trecut degeaba. Şi pe vremea lui Ceauşescu, dar şi acum, ţara noastră minunată a fost şi este condusă de securiştii de atunci, ofiţerii metamorfozaţi astăzi în elemente ale societăţii noastre, civilă la suprafaţă şi paramilitară până la os prin radicalismul anticomunist speculat de băieţii cu cap.

Am urmărit cu stupefacţie episodul Roşca Stănescu – Bogdan Chireac – Cătălin Macovei (şeful ANI). Înregistrări ilegale, discuţii golăneşti, presupuse presiuni asupra instituţiilor statului… La început am încercat să înţeleg ceva din înregistrarea vehiculată pe net şi pe la televiziuni, dar nu am putut să scot o concluzie cu privire la personajele negative sau pozitive. Un haloimăs de conversaţii, de nume şi afirmaţii care nu face decât să le discrediteze pe toate persoanele implicate. Desigur intoxicarea poartă „semnătura” susţinătorilor lui Băsescu pentru că el nu apare în distribuţia producţiei audio decât ca victimă. Oricum ar fi nu asta e important. Ceea ce iese în evidenţă este faptul că aruncarea pe piaţa a unei astfel de intoxicaţii securistice mi se pare un act de disperare şi de insultă la inteligenţa unui electorat considerat drept bou.

Mergem mai departe şi trecem şi de faptul că Sorin Roşca Stănescu mai are mult până să fie considerat un jurnalist în adevăratul sens al cuvântului şi că nu apare decât în momente electorale fierbinţi ca să scoată la iveală tot felul de informaţii confidenţiale, dar care niciodată nu sunt concludente, cel puţin din câte îmi aduc eu aminte. Multe vorbe despre nimic şi acuzaţii deghizate în suspiciuni, care până la urmă urmează aceeaşi reţetă a manipulării pe care a instaurat-o primul bărbat al patriei.

În primă fază te poţi simţi revoltat că nişte „jurnalişti”, cărora tocmai li s-a retras titulatura asta, sunt înregistraţi la o discuţie prietenească pe malul lacului. Mai stai însă şi asculţi argumente şi explicaţii şi ajungi să înţelegi că de fapt Roşca Stănescu era atât de prieten cu Băsescu încât jucau table la primărie (potrivit lui Bogdan Chireac) şi de aceea l-ar fi sunat să-i zică: „Băsescule dacă te iei de Dinu te fac…”. Apariţiile meteorice ale lui SRS pe la toate emisiunile când se bate gongul electoral lasă cam mult de dorit în privinţa credibilităţii informaţiilor pe care le aruncă pe piaţă. Din păcate însă, SRS este exponentul acelor jurnalişti  care sunt când „mumă” când „ciumă” pentru anumiţi oameni politici şi sunt necesari pentru planificarea diversiunilor pre-electorale. Apariţiile lor la ceas de sfat când fac nişte dezvăluiri pe jumătate, cealaltă jumătate lăsând-o pradă imaginaţiei bolnave a vulgului, fac parte din sceneta electorală. Ei le sunt utili oamenilor politici în această parodie a scandalului mediatic fără finalitate. La rândul său, Bogdan Chireac tocmai vorbea despre situaţia cu înregistrările şi explica şi faptul că fostul procuror Ciprian Nastasiu care a instrumentat cazul Hayssam l-a băgat într-un grup de oameni importanţi, urmăriţi de Servicii pentru că serveau nu ştiu ce patronat rusesc din domeniul energiei. Şi Nastasiu şi-a lansat o carte despre Hayssam taman în săptămâna alegerilor şi a lăsat acuzaţii acolo pentru toată lumea, de la Băsescu în jos. Din păcate, după cum spun specialiştii, nu aduce acuzaţii fondate pe noi dovezi şi nimic nou în definitiv. Pe lângă asta, la conferinţa de presă se afla şi un obscur personaj, presupus securist, care dădea indicaţii jurnaliştilor despre ce să investigheze şi ce să urmărească.

Ca să ne întoarcem însă la Chireac, cunoscut jurnalist şi om de afaceri, el apărea în această carte alături de Elena Udrea, Dorin Cocoş (soţul), Stolojan şi alţii ca fiind purtători de interese pe la ruşi. Într-o emisiune la Antena 3, Bogdan Chirieac a vrut să reducă din importanţa înregistrărilor spunând că erau „verzi şi uscate” şi că referitor la treaba cu ruşii nu e nimic adevărat. Apoi a zis că nu are nici o treabă cu Dorin Cocoş, dar că au nimerit împreună la o masă cu nişte oameni de afaceri. Fiind întrebat şi de Alro Slatina, Chireac a zis că nu a avut niciodată afaceri acolo şi că nu a vizitat-o niciodată, ca apoi să zică că îl cunoaşte pe Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea, din armata pe care au făcut-o împreună… la Slatina. Ok. Ajungem la concluzia ca toate poveştile acestea sunt nişte hârjoneli între nişte băieţi care se cunosc şi mereu vor fi tovarăşi de afaceri. În consecinţă, electoratul asistă la lupte seculare care durează până la pauza de publicitate şi crede că sângele e sânge, când de fapt nu e decât ketchup. Într-o ţară în care toţi marii oameni se cunosc între ei şi mai sunt şi parteneri din când în când, orice dezvăluire nu mai are nici o credibilitate.

Un alt act din piesa electorală este „Geoană la Moscova…”, mare dezvăluire a serviciilor despre o vizită cvasi-oficială a candidatului socialist în capitala Rusiei. Lăsând la o parte murdăria de a-l fi acuzat voalat pe Crin Antonescu că şi-a părăsit soţia bolnavă, Băsescu şi oamenii care îl sprijină aruncă pe piaţă astfel de pastile efervescente menite să stârnească fierea românilor care încă se uită spre Est cu mânie, după 45 de ani de comunism. Este cel puţin ne-elegant să speculezi electoral temerile şi angoasele unui popor, doar pentru că vrei să ai încă 5 ani loc de parcare la Cotroceni. 

Manipularea pe marginea comunismului nu este însă decât un aspect minor al psihozei antiruseşti care a fost propagată de administraţia Băsescu. Încă din perioada summitului de la Bucureşti când Bush încerca să reducă diferenţa de opinii faţă de Rusia, Băsescu vorbea despre Rusia ca şi cum am fi fost încă în timpul Războiului Rece. De aceea, poate că Obama care acum repară prostiile lui Bush, nu a dorit să se întâlnească cu Băsescu şi la urma urmei la ce ne ajută să avem relaţii proaste cu Rusia? Anul acesta, relaţiile internaţionale au fost vitale pentru economiile tuturor, dar în România nu s-au petrecut vizite de răsunet, cu excepţia cămătarilor de la FMI. Bine în schimb că ne putem mândri cu Serviciile bune pe care le oferim…