Barcelona a găzduit în perioada 13-21 noiembrie ediţia a 16 a unuia dintre cele mai importante festivaluri de film care au loc în capitala catalană: Festival de Cinema Independent de Barcelona l’Alternativa.

Filmul românesc înainte şi după 1989 a fost reprezentat de şapte filme deja consacrate: “Pas în doi” de Dan Piţa, “Secvenţe” de Alexandru Tatos, “Reconstituirea” de Lucian Pintilie, “Moartea domnului Lăzărescu” de Cristi Puiu, “California dreamin´”(nesfârşit) de Cristian Nemescu, “Hîrtia va fi albastră” de Radu Muntean şi “Cea mai fericită fată din lume” de Radu Jude.

La festival a participat şi Facultatea de Film UNATC I.L. Caragiale Bucureşti cu două sesiuni de proiecţii de scurtmetraje din cadrul secţiuni Şcoli de film din lume / Escuelas de Cine del Mundo. La Secţiunea de lungmetraje a intrat în competiţie şi filmul “Poliţist, adjectiv” de Corneliu Porumboiu, căruia juriul i-a oferit marele premiu.

Pe 17 noiembrie, organizatorii festivalului au propus o masă rotundă pe tema “Succesele filmului românesc înainte şi după 1989”, la care au participat regizorul Corneliu Porumboiu, criticul Mihai Chirilov, producătoarea Ada Solomon şi directorul ICR Madrid, Horia Barna. Întîlnirea a fost moderată de Alex Navarro, director Media Antena Catalunya, care a ţinut să precizeze că „în prezent, noul film românesc este cel mai de succes produs cultural made in Romania”.

Din partea ICR Madrid, a luat cuvîntul Horia Barna, care a menţionat rolul important pe care îl are în prezent cinematografia românească şi în deosebi cineaştii români, care cîştigă premii la festivaluri internaţionale, impunînd astfel o nouă şcoală, un nou val.

Ada Solomon, în calitate de producător, a amintit faptul că pe artiştii care formează noua generaţie sau îi uneşte faptul că „vor să producă o alternativă de cinema la ceea ce au primit ca cinema înainte de 1989. Sigur că a existat şi un cinema românesc de foarte bună calitate şi înainte de 1989, însă felul în care s-au adunat energiile în ultimii ani, cît şi posibilitatea de circulaţie a operelor româneşti, au făcut ca artiştii de astăzi să-şi facă în lumea largă cunoscut punctul de vedere şi astfel să îşi spună poveştile altfel decît se întîmpla înainte de 1989. Cea mai frumoasă fată din lume este o frescă a societăţii româneşti de astăzi, văzută prin prisma a ceea ce se întîmplă pe un platou de filmare, în timp ce Secvenţe este un film despre cinema şi despre societate, dar făcut acum mai bine de 25 de ani în urmă. Un film este un produs cu un grad mare de risc, o investiţie mare care circulă atîta timp cît capătă notorietate”.

La rîndul său, Corneliu Porumboiu a ţinut să observe faptul că „filmele de dinainte de 1989 erau filme de propagandă, existau filmele de autor, filmele împotriva sistemului, care, aşa cum era şi firesc, alegeau o cale metaforică.”

Referitor la filmul românesc de după 1989, Mihai Chirilov a observat că acesta are „meritul de a pune România pe harta culturală a lumii. Filmul românesc ne-a scos din ghetto-ul cultural, iar filmele româneşti care participă la festivaluri scot dintr-un anonimat nedrept pe regizorii care făceau film acum 30-40-50 de ani în România şi care din cauza regimului nu au beneficiat de vizibilitate. Noul val scoate pe vechii regizori şi filmele lor la lumină şi demonstrează că exista şi înainte de 1989 o tradiţie cinematografică românească. Filmele lor sunt complet diferite, erau filme inofensive, de acţiune, comedii, ecranizări. Ceea ce e important e că pe acea vreme se făceau mult mai multe filme”.

Masa rotundă s-a bucurat de un mare succes pentru că discursurile invitaţilor s-au centrat pe importanţa pe care o joacă cinematografia românească în prezent, conturînd foarte bine situaţia filmului românesc înainte şi după 1989. De asemenea, s-a pus accentul pe faptul că noul val de film românesc a rupt convenţii şi a construit o altă imagine a României, devenind „un produs de export”, poate cel mai bun produs din ultimii 20 de ani.