Strănepotul lui Bram Stoker îl reînvie pe Dracula. De mai bine de 100 de ani, România este una dintre puţinele ţări care „beneficiază” de un stereotip care reuşeşte să ne facă cunoscuţi în întreaga lume fără prea multe eforturi. Chiar dacă multora nu le place că sângerosul vampir Dracula este identificat cu România sunt mai mulţi cei care încearcă să scoată profit din asta şi ajung chiar să facă din vampir un brand turistic. Paradoxul caragios care se produce, însă, atunci când vine vorba despre Dracula şi România este că Bram Stoker a scris o ficţiune asumată şi nu a dorit poate să lezeze sentimentele românilor, iar cei care vor să scoată bani de pe urma lui Dracula trebuie să le mulţumească celor de la Hollywood pentru că au făcut sute de filme cu cel mai cunoscut vampir al tuturor timpurilor. În concluzie, Dracula nu aparţine nimănui, dar este imposibil de separat de România şi de figura lui Vlad Ţepeş.

La mai bine de un secol după ce a apărut „Dracula„, una dintre cele mai cunoscute cărţi din lume, strănepotul lui Bram Stoker, Dacre a reuşit să scrie o continuare a cărţii. După cum ne-a spus chiar el la Madrid, când a fost lansată cartea „Dracula, cel care nu e mort” (original „Dracula The Undead„), continuarea cărţii lui Bram Stoker este justificată de mai multe lucruri care au fost găsite în notiţele acestuia, notiţe scrise de irlandez timp de 7 ani cât a stat să scrie „Dracula„.

Cartea care îl resuscitează oficial pe Dracula a apărut în limba spaniolă la editura Roca şi este rezultatul muncii lui Dacre Stoker şi Ian Holt, un strănepot al lui Bram Stoker şi un scenarist expert în Dracula. 

– Care e legătura cu România în cartea dumneavoastră „Dracula, cel care nu e mort”?

– Există două legături improtante şi delicate. Una este prinţul Vlad Dracul care a fost un erou pentru români pentru că s-a luptat cu turcii timp de aproximativ 8 ani. În acele vreumuri, ca să aibă autoritate, liderii trebuiau aplice pedepse cutremurătoare. Prinţul Vlad conducea o armată de 30 de mii împotriva unei forţe de 300 de mii. De aceea folosea trasul în ţeapă ca să sperie inamicii şi de aceea, acum am vrut să-i ofer Prinţului Dracula posibilitatea să spună lumii că este o personalitate mult mai puternică şi plină de semnificaţii decât cea din prima carte. Vlad Ţepeş se reîncarnează şi vine cu o poveste şi cu o explicaţie care suna cam aşa: Nu sunt doar acel oribil vampir, sunt fostul conducător al unei ţări care a făcut tot ce a putut ca să înfrunte invazia otomană. Cum vine el înapoi? Nu vă pot dezvălui, dar vă pot spune să aveţi încredere când vă zic că felul în care se întoarce este foarte interesant şi total diferit şi românii vor fi mândri de el.

 

– Ce le spuneţi celor care se supără când aud că România e cunoscută în lume datorită sau din cauza lui Dracula şi Ceauşescu?

– Acesta din urmă este propriul vostru Dracula! Trebuie să ţinem cont de faptul că Bram Stoker nu a ştiut prea multe despre personajul Vlad Ţepeş, atunci când s-a documentat, pe la 1897. Ştiu că  există mulţi români care s-au supărat pe Bram Stoker pentru că a creat o altă imagine a eroului lor, imaginea de vampir. Dar cred că o să apreciaţi ceea ce am făcut Ian Holt şi cu mine, încercând să reaşezăm lucrurile prin personajul nostru, care are într-adevăr o voce, care este o persoană pasională, care îşi explică menirea în viaţă, moarte sau nemoarte.

 

– Aţi fost vreodată în România?

– Nu, dar de abia aştept să merg pentru că am programat să vizitez România.

 

– Cum v-aţi decis să scrieţi o continuare a cărţii „Dracula”?

– Nu a fost o decizie uşoară. Urmărind paşii străbunicului meu mi-am dat seama că este o mare provocare pentru că există cititori care analizează toate detaliile academice ale unei nuvele precum şi cititorii care vor să citească doar o bună carte de aventuri cu vampiri. Pentru noi a fost destul de dificil să începem această muncă şi a fost necesară o pregătire intensă pentru că am vrut să facem o continuare demnă de Bram Stoker. De aceea am avut grijă să fim la fel de meticuloşi la semnalizarea numelor străzilor, în conformitate cu hărţile vechi ale oraşelor. Ne-am informat despre mecanismele maşinilor care apar în carte. Am făcut investigaţii care să ajute să recreăm o continuare demnă de primul Dracula. La ora actuală vampirii se regăsesc în tot felul de producţii cinematografice de succes, dar niciuna nu continuă atmosfera creată de Bram Stoker cu „Dracula„.

 

– Cum se justifică o continuare a cărții „Dracula” şi ce probe există că Bram Stoker ar fi vrut o continuare?

– Nici una dintre celelalte cărţi scrise de el nu au avut continuări, dar faţă de aceasta a avut cel mai mare interes şi se trezesc multe întrebări despre cum a făcut-o şi de ce a făcut-o. Am fost nevoit să mă documentez la un muzeu din Filadelfia unde am găsit 125 de pagini de notiţe pe care le-a scris Bram de-a lungul celor 7 ani de cercetări pentru cartea sa. Există o poveste curioasă despre cum au fost descoperite aceste notiţe în 1962. Aceste notite nu le avea familia, ci muzeul şi au fost prezentate unor cercetatori, unul dintre ei fiind român, atunci cand au venit să întrebe de Bram Stoker.

Un alt argument se găseşte în singura prefaţă scrisă de Bram Stoker la ediţia islandeza a cărţii „Dracula„, unde el vorbeşte despre faptul că a fost inspirat şi de crimele lui Jack Spintecătorul care se petreceau atunci în Londra şi spunea că urmau să apară mai târziu în „Dracula„. Acest lucru nu s-a mai întâmplat și de aceea credem că Bram avea în minte o continuare.

 

– Și totuși, „Dracula” se sfârșește cu uciderea acestuia.

– Explicația se găsește chiar în finalul cărții lui Bram Stoker. La finalul poveştii când cuţitul străpunge inima lui Dracula se poate spune că asta este finalul său? Nu. Cum au omorât-o pe Lucy? Cu un ţăruş de lemn, iar Dracula este străpuns în inimă cu un cuţit şi el se transformă în pulbere. Aşadar Dracula nu moare, ci se transformă ca apoi să revină sub o altă formă. Am reuşit să văd un singur manuscris la această carte care a fost scrisă în 7 ani şi care s-a vândut cu 1 milion de dolari. Am putut să văd copii în care finalul cărţii pe care a scris-o Bram putea fi acela în care Dracula era străpuns în inimă şi atunci erupea un vulcan în care cădeau toţi, Dracula, castelul, trăsura. În acel caz nu s-ar mai fi putut vorbi de o continuare, iar această variantă fusese tăiată de Bram. Așadar pe toți ne face să ne gândim la faptul că poate Bram dorea să scrie o continuare şi dacă el nu a reuşit, de ce să nu o facă un urmaş al său.

 

– Ce se întâmplă cu celelalte personaje și cu Bram Stoker?

– Bram Stoker devine personaj în cartea noastră și ajunge practic să-și cunoască creatura. Pe lângă asta noi am făcut ceea ce alte continuări nu au făcut şi este vorba despre faptul că urmărim această bandă de eroi care l-a învins pe Dracula, în continuare. A trebuit să ne imaginăm cum erau ei la 25 de ani după ce au luptat cu Dracula. Nu s-au întors la viaţa liniştită şi fiecare a fost nevoit să plătească un preţ mare. Ei suferă de aşa zisul sindrom post-Dracula şi sunt ca cei care se întorc dintr-un război, când şi-au pierdut inocenţa.

 

– Credeţi în vampiri?

– Nu, nu cred, dar vă pot spune o ultimă noutate: începând de acum vampirii nu mai pot fi opriţi cu un crucifix şi cu legătură de usturoi.

 

–––

La prezentarea ediţiei în spaniolă s-a aflat şi cunoscutul scriitor spaniol Javier Sierra, specialist în fenomene stranii şi în enigme istorice. În opinia sa avem de a face cu o veritabilă continuare la „Dracula”:

„Cred că această carte are o valoare fundamentală, de necontestat, intangibilă: autorul romanului este descendent al lui Bram Stoker. Şi pentru că este un roman care are de-a face mult cu sângele, că sângele autorilor este practic comun, are acest ceva special. Dar, dincolo de asta, romanul este bun. Eu am fost sceptic când am început să citesc cartea, pentru că am citit mai multe continuări ale poveştii lui Dracula, care aveau mai mare sau mai mică valoare literară, dar nu mi-au plăcut deloc, însă aceasta respectă încadrarea în epocă şi are acea nuanţă gotică pe care o are şi romanul lui Bram Stoker şi care este extrem de dificil de reprodus în zilele noastre.„