Marea problema a romanilor nu este astazi nici criza economica, nici jaful clasei politice si nici coruptia. Este comunicarea si, implicit, informarea!


Mai precis, comunicarea cu ceilalti si cu sine. Fara comunicare nu exista control, autocontrol si nici solidaritate sociala, motiv pentru care am ajuns sa traim nu doar o epoca a lipsei de solidaritate fata de valori, ci chiar le inlocuim bucurosi cu minciuna, inselaciunea si smecheria.

Dupa 50 de ani de comunism in care am fost solidari doar ca sa furam de la Stat, acum ne este mai usor sa ne identificam cu cei care au acelasi comportament antisocial, dar de aceasta data o facem si noi si ei, fatis, in lumina reflectoarelor aprobatoare ale unei societati dominata de televiziuni, silicoane si fotbal.

Mitica de la Liga zice ca nu mai conteaza ca un anumit cutare ar fi fost implicat in tepe cu pariuri, ca doar s-a prescris. Guvernul va despagubi cu niste milioane de euro doi fosti ministri, pentru ca tocmai pe mosiile lor va trece autostrada. Mi-e greu sa nu folosesc cliseul ca in orice tara, democratica cu adevarat, ar fi cazut capete si am fi vazut demisii.

Nu este cazul sa facem comparatii, dar este impresionant sa vezi in Spania ca atunci cand se comite o crima abominabila sau cand un politician corupt este ridicat de politie, oamenii obisnuiti il inconjoara pe autor si-l huiduie sau ii bat obrazul.

Este vorba de un instinct de solidaritate care se manifesta in randul cetatenilor de bine. Apoi, presa are grija sa informeze si sa formeze. Probabil ca jumatate din emisiunile de la radioul public sunt despre cultura si despre problemele actuale ale societatii, analizate serios si cu puncte de vedere echilibrate. „La noi”, cum ar veni, tara te vrea prost, vorba cantecului.

Romanilor simpli le este frica sa denunte public ceea ce li se pare o nedreptate, mai ales daca nu li se intampla lor personal. Oamenii buni nu sunt chiar atat de buni, daca stau cuminti crezand ca pe ei nu o sa-i afecteze problemele celorlati. In cazul generatiei comuniste care si-a pierdut inocenta si principiile morale, aceasta reactie a fost eliminata total din ADN. Unii s-au mintit prea multa vreme ca sa-si recapete acum demnitatea. Datorita celor care tac, altii fac.

Acum, doar generatiile care nu au cunoscut comunismul au sansa sa se salveze si sa ne salveze. Dar ca sa se intample ceva nou in societatea romaneasca trebuie sa existe comunicare si dezbatere. Trebuie reactivate conversatiile despre teme esentiale, despre idealuri, despre viitor si trebuie evitate discutiile sterile care monopolizeaza astazi tembelizoarele. Exista o puzderie de televiziuni care dezinformeaza pentru ca

Romania pare sa nu aiba o presa profesionista, asa cum nu mai are nici industrie, nici sanatate si nici invatamant. Si in curand nu o sa mai aiba nici populatie, pentru ca in Romania de astazi se moare cu zile si asta nu mai surprinde pe nimeni.

Zeci de mii de copii cresc fara parintii care au emigrat si alte sute de mii isi uita limba in strainatate. Aceste realitati nu sunt tratate cu seriozitate pentru ca atentia colectiva este deturnata de intrigi de palat si asta pentru ca presa romaneasca apartine unor bisnitari, tepari si fosti securisti.

Daca acum 20 de ani incepeau sa faca ziare, acum nu se mai multumesc decat cu televiziuni care au de toate, mai putin jurnalisti.
Dupa 24 de ani, Romania nu a scapat inca de comunism, de securisti sau de mentalitatea paguboasa. Si nici nu o sa scape, daca nu intelegem ca nu e nevoie doar sa „combatem bine”, ci sa mai si dezbatem cu rost.