Criza din Ucraina ar putea declanşa un al doilea Război Rece; Agresiunea Rusiei este cea mai mare provocare pentru securitatea europeană; Europa se înarmează din nou în faţa ameninţării ruse. Lectura titlurilor din presa occidentală îmi aminteşte, în mod ciudat, de cei mai răi ani ai Războiului Rece, de jargonul belic folosit de cele două blocuri militare angajate în controlarea destinului europenilor: Alianţa Atlantică şi Pactul de la Varşovia.
Pe de altă parte, confruntarea ideologică Est-Vest s-a încheiat în anii ’90 ai secolului trecut fără neliniştitoarea intervenţie a militarilor, dispuşi să apese pe trăgaci sau să recurgă la artefactele nucleare înspăimântătoare depozitate pe teritoriului bătrânului continent.
Aparent, bunul simţ al politicienilor a îndepărtat dezlănţuirea celui de-al Treilea Război Mondial. Dar nu era decât un simplu armistiţiu.
Conflictele armate din ultimul deceniu al secolului XX –aspectul Balcanilor. Bosnia şi-a recuperat atributele de ţară musulmană; Serbia a redevenit un spaţiu sărac, înconjurat de vecini lacomi şi deranjanţi; Kosovo a avut norocul de a deveni primul protectorat al NATO, situat într-una din cele mai instabile regiuni din Europa. Numitorul comun al celor trei conflicte: curăţarea etnică. Soluţia a adus cu sine traficul de arme şi de droguri, corupţia, criminalitatea, dominaţia mafiilor. Totul sub privirea complezentă sau complice a funcţionarilor internaţionali şi a experţilor europeni.
Operativul militar în Balcani, condus de generalul american Wesley Clark, comandantul NATO, a vizat modificarea frontierelor. Din fosta Iugoslavie, promotoare a Mişcării Nealiniaţilor, la faimoasa a treia soluţie, între comunism şi capitalism, totul a rămas doar o vagă amintire. Repetiţia a fost concludentă: se deschidea drumul spre expansiunea către Est.
Trei sute de paraşutişti americani ajung în Ucrania. Ştirea, publicată în urmă cu doar câteva zile în ziarele europene, pune accentul pe caracterul pacific al acestei vizite. Militarii americani se limitează la a-i antrena pe viitorii membri ai Gărzii Naţionale ucrainiene, corp de elită format din foşti paramilitari.
Linişteşte-te, stimat cititor: criza din Ucraina, ne dau asigurări îngerii noştri de pază, nu are nici o legătură cu Războiul Rece. Este un război hibrid, un eufemism folosit de strategi pentru a ascunde adevărul cunoscut de toată lumea. Totuşi, războiul hibrid e util pentru trimiterea de material sofisticat către autorităţile de la Kiev. Aprovizionarea se face prin firmele folosite ca acoperire pentru vânzarea de arme, aparent neautorizate de guverne.
În paralel, se observă o creştere a bugetelor pentru armată în statele noi membre al NATO: Polonia, ţările baltice, România şi Bulgaria. De fapt, este vorba despre unicele ţări din Alianţa Nord-Atlantica ce majorează bugetele de apărare, deoarece atât SUA, cât şi puterile occidentale -Germania, Franţa, Italia, Danemarca şi Portugalia – plănuiesc aplicarea unor reduceri drastice la capitolul dedicat cheltuielilor militare.
Ucraina trebuie dotată cu arme. Rusia va ataca în următoarele două luni, afirmă fostul general Wesley Clark într-un interviu acordat săptămânalului american Newsweek. Clark este liderul triumviratului militar din care fac parte generalul Patrick M. Hughes, fost director al serviciului secret al armatei americane şi, de asemenea, generalul John S. Caldwell, fost adjunct al Statului Major, însărcinat cu aprovizionarea de armament, care în prezent conduce una din cele mai importante companii specializate în vânzarea de material sofisticat de război. În mod curios, acestui trio i se alătura multimilionarul George Soros, fost speculant convertit în mecena şi gânditor, de asemenea susţinător al unei confruntări deschise între Ucraina şi Rusia. Soros estimează – şi clamează – că în Ucraina sse apără valorile şi principiile pe baza cărora s-a creat …Uniunea Europeană. Finanţistul ungaro-american uită, de altfel, de renaşterea mişcarilor de orientare nazistă şi de corupţia omniprezentă, meteahna principală a Ucrainei.
Ca atare, e de semnalat că diabolicul cvartet are la dispoziţie fonduri nelimitate, controlează afacerea cu arme şi se bazează pe influenţă la nivel mondial. În acest caz concret, foloseşteabil un argument cheie: dacă Uniunea Europeană nu se implică în acest conflict, măcar în mod indirect, Europa nu va mai avea greutatea necesară în relaţiile internaţionale.
În concluzie: războiul fierbinte împotriva ursului rus este servit.