Rusia seamănă discordia. Copiii Războiului Rece ne aducem aminte cu groază de anii aceia nefericiţi de confruntare ideologică, când Occidentul obişnuia să folosească expresia pericol roşu pentru a denumi URSS şi pe aliaţii săi, când ţările din orbita Moscovei foloseau invariabil clişeul instigatori la război pentru a se referi la Statele Unite şi la membrii Alianţei Nord-Atlantice.
Apoi a urmat armistiţiul, un acord fragil de neagresiune care a durat 30 de ani; un ciclu istoric.
Rusia seamănă discordia, vestesc analiştii politici de la Washington, amintind că Moscova nu numai că foloseşte tancuri, artilerie grea şi trupe pentru destabilizarea Ucrainei, ci şi că recurge la puterea sa economică pentru a finanţa partide şi grupări occidentale înclinate să ofere versiuni alternative ale conflictului Noii Rusii. Pe scurt, Kremlinul încearcă cu orice mijloace să…rupă NATO.
În aparenţă, asta justifică prelungirea sancţiunilor occidentale împotriva Rusiei, nişte măsuri care, în treacăt fie spus, nu au avut suuces în prăbuşirea economiei acestei ţări, nici nu au generat valuri de nemulţumire generalizată în rândul populaţiei gigantului euroasiatic. Puţin acceptabile par, potrivit vestitorilor Administraţiei americane, măsurile de retorsiune adoptate de Kremlin. O adevărată insolenţă, adaugă politicienii occidentali ofensaţi, care au apaludat sancţiunile impuse Rusiei.
Profitând de conflictul cu Ucraina, sau mai bine spus, folosind criza ca pur pretext, Statele Unite şi Alianţa Nord-Atlantică au anunţat o importantă desfăşurare militară în ţările din estul Europei – Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Bulgaria şi România – vârfuri de lance ale NATO în apropierea Federaţiei Ruse. Alianţa va deplasa pe teritoriul noilor convertiţi 250 de tancuri, artilerie grea, precum şi o brigadă de intervenţie rapidă, compusă din 5.000 de efective.
Este vorba despre gestul cel mai agresiv al Pentagonului şi al NATO de la sfârşitul Războiului Rece, afirmă strategii ruşi, subliniind faptul că Washingtonul duce la capăt strategia cleştelui, pusă la punct în anii 90 de consilierii militari ai lui George Bush tatăl.
La câteva ore după aflarea intenţiilor NATO, Kremlinul a anunţat desfăşurarea de misile cu rază scurtă de acţiune în enclava Kaliningrad, precum şi mărirea arsenalului său nuclear. Este vorba, în realitate, de achiziţionarea a 40 de noi misile balistice intercontinentale, destinate să înlocuiască rachetele fabricate în Dniepropetrovsk (Ucraina), neoperative din cauza lipsei de mentenanţă.
Comentând această ştire, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a calificat iniţiativa Kremlinului drept un periculos „zgomot de săbii”. Pentru membrii Statului Major al armatei ruse, prezenţa armamentului greu al Alianţei Nord-Atlantice la hotarele occidentale ale Federaţiei este sinonimă cu „zgomot de tancuri”. Pentru noi, copiii Războiului Rece, asta înseamnă un regres tragic. E adevărat: istoria nu se repetă. Nu înseamnă că peisajul nu este neliniştitor.
