Primul film românesc intrat după aproape 20 de ani în competiţia oficială a Festivalului de Film de la Berlin, „Eu când vreau să fluier, fluier„, filmul de debut în lung-metraj al regizorului Florin Şerban, a primit anul acesta două dintre cele mai importante distincţii ale festivalului: Marele Premiu al Juriului, echivalentul unui Urs de Argint, şi premiul „Alfred Bauer„, oferit, în memoria fondatorului Berlinalei, pentru noi perspective, în arta cinematografică.
Filmul îl are ca protagonist pe un puşcăriaş pe nume Silviu (interpretat de George Piştereanu), care, după patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, avansează în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie, timp în care se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar…
Năucit de ce i s-a întâmplat la Berlinadă, Florin Şerban a declarat: „Ştiam că avem un film bun, însă în competiţie este ca atunci când intri pe terenul de fotbal: ai încredere în tine, dar nu ştii cum se va prezenta advresarul. Este o surpriză pentru mine, pentru noi. O surpriză frumoasă”.
În această a 60-a ediţie a festivalului a fost premiat şi scurt-metrajul „Colivia” al regizorului Adrian Sitaru, care a fost distins cu premiul Serviciului German pentru Schimburi Academice, DAD.
Marele premiu „Ursul de Aur” a fost decernat filmului „Miere„, realizat de un regizor turc, un alt „Urs de Argint” pentru cel mai bun regizor revenindu-i veteranului Roman Polanski pentru filmul „The ghost write„.
