După un timp de absență din cauza pandemiei, Madrid primește Festivalul Flamenco în palme. Cea mai mare întâlnire flamenco a fost ratată și anul acesta radiază în tot orașul ca un big bang. Acest val expansiv este semnat de Ángel Rojas. Am vorbit cu el despre cante, cântatul la chitară și dansul. A dansului spaniol și a avangardei unei arte care se reinventează și ea.
Întrebare.- Ángel, acum câteva zile în prezentarea program ai definit concursul drept „băiețelul tău”. Ai spus că este foarte aproape de ceea ce ți-ai imaginat. Ce ai avut în vedere și ce vom vedea în acest concurs?
Ce este în capul meu este ceea ce este în cea a oricărui iubitor de flamenco și dansul spaniol. A existat un efort de colaborare foarte important cu Departamentul de Cultură și Madrid Destino și am împărtășit aceeași idee în armonie: flamenco este în stradă. Devine accesibil. Poți să fii într-un tablao în Madrid la ora vermut sau să vezi un spectacol în Madrid Río la apus… Este un festival efervescent.
Întrebare.- Numărând scenariile, ies o duzină
Așa este. În această ediție, și pe parcursul a trei săptămâni, vom avea programare la Fernán Gómez ca epicentru și de acolo la alte mari facilități culturale precum Matadero Madrid, Centrul Cultural CentroCentro sau Centrul Cultural Conde Duque și în alte spații precum Serrería Belga, Madrid Río, Palacio de Cristal de la Arganzuela, Quinta de Los Molinos și tablaos. Acesta este un pic din semnul nostru distinctiv al identității. În orașe mici precum Jerez sau Pamplona este mai ușor pentru un cartel să aibă o identitate, dar a face asta în Madrid este dificil pentru că trebuie să pătrunzi aproape șapte milioane de locuitori.
Am ajuns la 12 diferite scenarii și adică să punem pică în Flandra. Punem bazele pentru a continua construirea.
Întrebare.- Șapte milioane sunt multe. Cum programezi pentru un public atât de mare?
Gândește mai întâi mare și nu o facem în spații limitate. Abordăm programarea ca un oraș cu multe perspective.
Dar când programez sau mai bine zis când regiez, mă gândesc la emoția care se aprinde în retina celuilalt. Când îmi imaginez un program mă gândesc la ce au nevoie cetățenii și vizitatorii. Programăm pe trei piloni, tradiție, avangardă și spectacol pentru public.
S-au depus eforturi pentru a satisface toate cererile posibile, de la cei care doresc să se bucure de cel mai ortodox flamenco – precum cel oferit de Antonio Reyes și Pedro El Granaíno- celor care se așteaptă la propuneri mai transgresive precum Rosario La Tremendita. Există nume consacrate – Mayte Martín sau Pedro G. Romero care o regiză pe Lucía La Piñona – dar și talente emergente – Florencia Oz sau Antón Cortés – inclusiv cei care abia își încep cariera profesională. Aceștia din urmă își au spațiul în Concursul de Coregrafie Spaniolă de Dans și Flamenco care are loc în cadrul festivalului. Și toate coexistă într-un cartel plural și divers. Este natural pentru că este organic.
Întrebare: Privind programul, „sare” aia Tremendita, o revoluție în cante jondo. Sălbatic, curajos. Ceva dur. Și în același timp rafinat, lustruit la extrem. Cum faci ca o generație Z să se agațe de o artă atât de cusută la rădăcini?
Tremendita a primit recent premiul Min! De aici felicitările mele. Dar mergând la întrebare, pentru noi este esențial să ajungem la toată lumea și pentru asta am făcut o campanie cu role vizibile chiar și în Tick Tock și opt piese cu compozitori. Unul a fost chiar înregistrat prin videoconferință. Aducem flamenco la viață și încercăm să-l spunem în 30 secunde.
De fapt, festivalul a fost înfrățit cu Bienala de la Sevilla și îi întâmpină pe chitaristul Joselito Acebo, maestrul Riqueni, Pastora Galván, Arcángel, La Flaca, Rafael Esteve și rapperul Sevilla Junior. Generación Zeta vrem să te prindem…
Întrebare.- Pentru că Manuel Machado a spus că „Se face o petrecere cu trei oameni Unul dansează, altul cântă și celălalt joacă. Deja am uitat, de cei care spun ole! și bat din palme”.
Asta e. Prin strategia de descentralizare a programării, încercăm să întâlnim noi audiențe sau audiențe al căror interes pentru flamenco nu este suficient pentru a călători în locațiile obișnuite. Tot Madridul este teritoriu flamand.
Întrebați.- 30 la ani de la moartea lui Camarón… Spiritul vocii lui ne-a părăsit curând. Ce v-ați gândi dacă ați vedea acest program de sus?
Prin urmare, această nouă ediție va fi dedicată lui Camarón și, Încheiați cu stil, pe 30 mai, Flamenco Madrid se va închide la Sala Guirau del Fernán Gómez. Centrul Cultural al Vila cu adunarea:’ 30 ani. Femeile cântă mitului”, un omagiu adus figurii lui Camarón în vocile lui Remedios Amaya, La Kaita, Montse Cortés și La Fabi. Și ce ar crede? Ei bine, cred că ar fi încântat. Dacă ar crea o piatră de hotar precum „Legenda timpului” în timp ce cânta într-o salopetă roșie, cu un poster ca acesta ar fi fericit. A fost un mare revoluționar și acum cântă, dansează și cântă mai bine ca niciodată. festival.
Nu putem merge în urmă vremurilor. Există programare pentru a vă bucura cu familia la La Quinta de los Molinos, dans inclusiv cu José Maldonado și Rita Notuel sau cursuri de grup pentru toate publicurile cu Juan Paredes și Torombo; și un itinerar prin Madrid Río presărat cu spectacole scurte de flamenco care va fi completat de un spectacol de dans comunitar -El Rumbòdrom de José Manuel Álvarez- pe esplanada Matadero. Există și spațiu pentru idei și dialog -sub formă de întâlniri între profesioniști- și spațiu pentru ceea ce spun alte arte despre flamenco; Vorbim despre proiecția de documentare la Cineteca și o expoziție de fotografie.
Cu Flamenco Madrid, capitala se consolidează ca punct de întâlnire pentru scena flamenco națională și internațională. Aproape toate spectacolele programate care au premiera la Madrid sunt fie premiere absolute, fie nu au pus niciodată piciorul pe scenele capitalei.
Întrebare.- Anul acesta se adaugă Sera Arganzuela ca una dintre cele 12 scenarii și de fapt a fost locul prezentării cu palmierii săi atât de flexibili încât rezistă uraganelor și cactușilor, suculenți și cărnosi între spini. Este flamenco mai mult cactus sau palmier?
Flamenco este cactus. Rezistă la tot. Capacitatea lui de supraviețuire este enormă. La fel ca această artă care trăiește în orice habitat atâta timp cât există o inimă care are grijă de ea.
Întrebare.- Și atâtea! De la catre 15 din mai la Madrid se dansează flamenco și pe 30 din Mai San Isidro. Au flamingo și chotis ceva în comun în afară de alunițe?
Pământul! Flamenco nu sa născut la Madrid, dar Madrid a fost Curtea și ei bine… marii artiști doresc sau vor să treacă prin Madrid. Pentru că dacă reușești la Madrid ieși pe ușa din față. Flamenco și chotis pășesc pe uscat, iar chulapos și flamencos mănâncă la aceeași masă și totul se întâmplă la Madrid, nu?
Întrebare.- În fine, ce vrei să le spui madrilenilor care ne citesc?
Bucurați-vă. Lăsați-i să se lase duși. Fie ca ei să trăiască un Madrid în luna mai a lunii sale Pentru că vin artiști de neînvins și spectacole imense. Programarea își părăsește spațiile obișnuite pentru a merge la întâlnirea ta.
