Va spun eu ca nu a fost! Daca ne uitam la ce au reusit sa faca egiptenii in cateva saptamani de proteste, aparent fara interferente externe, putem spune in mod clar ca la noi nu a fost nicio revolutie si este cum nu se poate mai potrivit titlul comediei regizate de Corneliu Porumboiu, in care personajele dintr-un oras de provincie din Romania se intrebau daca la ei in oras „a fost sau n-a fost revolutie”, in decembrie 1989.

Valul revoltelor din tarile stapanite de dictatorii din nordul Africii si din Orientul Mijlociu seamana cu o noua cadere a Zidului Berlinului, dar este chiar mai mult decat atat. Dincolo de faptul ca orice miscare populara impresioneaza si creeaza simpatie generala, in Tunis si Egipt, poporul s-a manifestat ca un gigant trezit dintr-o stare letargica de resemnare si care, din momentul in care a scuturat jugul, este imparabil, pentru ca a simtit deja savoarea libertatii.

Dupa 30 de ani de lipsuri materiale si intr-un contrast din ce in ce mai intolerabil fata de modul de trai din lumea occidentala, popoarele oprimate de politici antidemocratice si-au declansat furia la prima scanteie. Twitter ?i Facebook au fost canalele prin care s-a aprins aceasta scanteie.
inevitabil, gandul ca si la noi in decembrie 1989 o fi fost asa se impune a fi analizat. Oare a fost sau n-a fost revolutie in Romania anilor ’89? Dupa 20 de ani, intrebarea pare lipsita de importanta, dar daca o punem sub o alta forma, poate ne explica de ce nu ne merge nimic de 20 de ani. Asa ca mai bine sa ne intrebam a fost sau n-a fost decembrie 1989 o schimbare de regim, mascata de o miscare populara, creata artificial de agitatori profesionisti? Poate ca nici raspunsul ca a fost o schimbare clara de regim nu ni se mai pare interesant acum si poate ca nici faptul ca descoperirea fostilor turnatori, acum situati in functii publice, nu ne mai impresioneaza.

Totusi, toata mizeria, toata coruptia si tot putregaiul care cuprinde societatea romaneasca isi au originea in acel moment si in aceasta intrebare. Cat timp nu ne vom opri sa analizam raspunsul si consecintele vom trai in aceeasi ignoranta in care au trait si egiptenii timp de 30 de ani.
Sa ne amintim de turistii rusi din decembrie ’89, de fuga haotica a lui Ceausescu, de terorisii care nu puteau fi prinsi, dar care nu atacau nimic concret si sa nu trecem cu vederea nici executarea in pripa a dictatorului.

Aia sa fi fost revolutia anticomunista din Romania? Sa ne uitam la ce au facut niste oameni furiosi, dar indreptatiti, la Cairo. Au blocat o piata, s-au intins pe jos si au zis ca nu mai vor sa fie prostiti de conducatori mincinosi ca Mubarak, care ii pastorea de 30 de ani. si sa nu uitam ca in Egipt era interzisa adunarea spontana in public.

Atmosfera din Piata Tahrir aduce cu Piata Universitatii din 13 – 15 iunie 1990, acolo unde prea putini romani protestau impotriva regimului neocomunist care furase „revolutia” din ’89. Spre deosebire de Mubarak, care a reusit sa-si pastreze o oarecare demnitate de dictator resemnat in fata evidentelor, ingeniosul Iliescu a reusit insa sa innabuse adevarata revolutie din Romania prin doua tehnici implacabile: i-a transformat pe protestatarii pasnici in golani si inamici ai Statului, folosind televiziunea publica si i-a asmutit asupra lor pe minerii prostiti de regele neincoronat al Vaii Jiului.

Daca am compara iunie ’90 cu decembrie ’89, cred ca oricine si-ar da seama ca adevarata miscare populara care nu a reusit sa se extinda destul de mult a fost cea din Piata Universitatii. in 89, Ceausescu a fost dat jos de cei care il sustineau, de cei care l-au mazilit ca sa-i ia locul. Toti se intrebau atunci unde-s teroristii, si de fapt, adevaratii teroristi erau la televizor, deghizati in falsi revolutionari.

Poate ca daca Twitter-ul ar fi existat in 1990, astazi am fi trait in alta Romanie sau poate chiar eram in Romania. Asa ca nu ne ramane decat sa ne intrebam: Mai este sau nu nevoie de o revolutie in Romania? Ar fi pacat sa ne multumim cu tipicul: „N-a fost sa fie!”.