La ultimul turneu în Spania, Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Vasile Muraru, Nae Lăzărescu şi Cristina Stamate au transmis compatrioţilor mesaje, urări şi încurajări. Prezenţi la Castellon şi Valencia în cadrul unui turneu în Comunitatea Valenciană, marii artişti ai Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” ne-au relatat unele dintre cele mai emoţionante momente trăite alături de românii din Spania şi le-au lăsat acestora, prin intermediul ziarului „Românul”, câteva mesaje de suflet.
Sălile de spectacol au fost neîncăpătoare, iar oamenii au stat şi în picioare. La Valencia au fost 600 de persoane, iar la Castellon 1.500. Românii au vibrat la glumele, cântecele şi la vorba românească, iar prezenţa în Spania a unor actori consacraţi şi iubiţi a fost îndelung aplaudată de spectatori.
Alexandru Arşinel, directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”: „În primii ani de după revoluţie, atunci când mergeam într-un turneu în afara României, obişnuiam să le spun compatrioţilor de peste hotare următoarele cuvinte: <<Să vă dea Dumnezeu sănătate că v-aţi uşchit ca să venim şi noi la voi>>. Dumneavoastră, celor din Spania, nu am să vă zic asta, pentru că ştiu că aţi venit aici din cauza greutăţilor de acasă. Şi eu sunt român, ca şi cei de aici, şi eu mă zbat pentru nevoile familiei mele într-o Europă mai mult sau mai puţin binevoitoare. Situaţia economică se află pe un curs descendent peste tot, ceea ce face ca şi aici şi în ţară să fie multă îngrijorare. Sunteţi oameni extrem de curajoşi, care îşi întreţin atât familiile de aici, cât şi pe cele aflate în ţară. Mă gândesc cu drag şi admiraţie la dumneavoastră şi mă rog la Dumnezeu să vă dea sănătate, rezistenţă şi putere. Dar tot mai sper să ne vedem odată şi pe uliţele de acasă…
M-a emoţionat profund şi a avut un mare impact asupra mea întâlnirea cu oamenii, mai ales după spectacolul susţinut în Valencia. Românii ne-au aşteptat atât în culise, cât şi pe stradă, după spectacol, pentru a ne mulţumi şi pentru a ne împărtăşi durerea de a nu fi acasă şi grija faţă de nesiguranţa zilei de mâine. Două episoade mi-au rămas adânc întipărite şi m-au emoţionat foarte tare: primul, când oamenii mi-au spus că în ţară nu au ajuns să mă vadă personal şi că a trebuit să plece în Spania ca să mă poată vedea pe viu şi să stea de vorbă cu mine, iar al doilea episod, când o femeie destul de tânără, cu un copil în braţe, a venit lângă mine şi a vrut să-mi pupe mâna.
Am făcut un efort imens ca să putem fi şi în acest al treilea an alături de dumneavoastră, după reducerile bugetare şi salariale care ne-au afectat în mod direct şi pe noi, actorii, ca să oferim puţină bucurie celor aflaţi departe de ţară. Chiar această bucurie este cea care ne-a dat dorinţa şi încrederea de a ne reîntoarce aici. Vreau să mulţumesc consulului din Castellon, Liviu Popa, pentru sprijinul acordat, precum şi tuturor celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la venirea noastră aici”, a încheiat maestrul Arşinel.
Stela Popescu: „Eu sunt pentru a doua oară aici. Am susţinut spectacole în mai multe oraşe din Spania, pentru publicul român care este un public extraordinar, entuziast, inteligent, cu un plus de sentiment. Distanţa de casă creează oamenilor părerea că s-au reîntâlnit cu familia din ţară. Am avut surpriza plăcută să constat că românii din Spania sunt foarte informaţi în privinţa evenimentelor şi a schimbărilor din ţară, gustând glumele noastre şi ştiind foarte clar la ce ne referim. De aceea, spectacolele au ieşit foarte bine, iar oamenii s-au amuzat copios. Suntem bucuroşi să vedem că vă este dor de cântecul şi de vorba românească. Ceea ce aş mai vrea eu să le mai spun românilor din Spania este să aibă speranţă, să muncească cu sârg şi să se gândească cu drag şi la noi. Să nu uităm că viaţa ne-o construim noi singuri, noi suntem cei care ne-o facem frumoasă sau urâtă!”.
Vasile Muraru: „Am regăsit la spectacolele noastre o atmosferă tipic românească, iar cei prezenţi au reconfirmat şi de această dată: sala a fost plină, iar unii dintre spectatori au stat în picioare. Am jucat în multe părţi, iar oriunde am fost românii au fost ca şi cei de acasă: calzi, spontani, entuziaşti.
Mă bucur că în Spania şi în Italia oamenii continuă să-şi înveţe copiii limba română. Am fost martorul unui eveniment hazliu, în Italia, când, înaintea unui spectacol, mai mulţi copilaşi români îmbrăcaţi în port naţional au dansat şi au cântat româneşte. Dinu Iancu Sălăjan a vrut să le facă celor mici un compliment pentru cât de bine au fost pregătiţi şi, la un moment dat, printre altele, le-a zis că şi el este italian de-al lor. Replica i-a fost dată imediat de un puşti de 3-4 anişori, care i-a precizat clar: <<Eu sunt român!>>” .
Nae Lăzărescu: „Oamenii de aici sunt aceiaşi oameni de acasă: români şi acasă, români şi aici. Nu am simţit niciodată senzaţia de străinătate la spectacolele noastre. Îmi amintesc cu plăcere şi cu uimire că atunci când am venit prima dată în Spania ne-au aplaudat spectatorii 10 minute la intrare. Nu ne aşteptam ca oamenii să fie atât de receptivi şi să ne cunoască atât de bine. Apoi ne-am dat seama că era tot publicul nostru de acasă din anii 1990-1995, care însă a trebuit să plece şi să muncească mult. De aceea vreau să le reamintesc că peste noi, românii, au trecut greutăţi mari, dar le-am depăşit pe toate, iar bucata de pământ sfânt România a rămas tot acolo.
Ţinând cont că se apropie şi sărbătorile de iarnă, le urez tuturor un an fericit şi îi sfătuiesc să-şi înveţe copiii româneşte pentru că nu e bine să se piardă nici românismul şi nici limba română”.
Cristina Stamate: „Ceea ce m-a impresionat enorm a fost întâlnirea de după spectacol cu o mămică româncă. Eram cu Stela Popescu la Valencia şi o femeie cu un băieţel de vreo doi anişori în braţe ne-a aşteptat să ieşim, deşi era un început de ploaie. L-am mângâiat puţin pe copilaş, iar mama acestuia mi-a zis că pe cel mic l-am mângâiat şi acum doi ani, când era în burtică şi mai erau două zile până să se nască. Acum, femeia este însărcinată din nou, cu o fetiţă, şi a ţinut nespus de mult, deşi începuse ploaia, să ne aştepte la ieşirea de la spectacol ca să îmi spună despre băieţel şi să îmi arate coincidenţa: noua sarcină.”.
