Votul prin corespondenţă este o necesitate, dar nu poate fi introdus oricum. Formula în care a fost propus recent de Ministerul Afacerilor Externe este departe de a fi o soluţie pentru recuperarea românilor din străinătate ca cetăţeni şi implicarea lor în viaţa ţării de origine. Felul în care ar vota românii din diaspora dacă acest proiect se aprobă astfel este doar o formulă tipică în MAE de a spune „le-am oferit şi posibilitatea asta„, fără să ducă iniţiativa până la capăt sau fără să analizeze complexitatea situaţiei.

Pe scurt, doar dintr-o perspectivă, cei care vor dori să voteze prin corespondenţă trebuie să solicite acest lucru în mod expres şi să se înscrie într-o evidenţă electorală. Până ajungem la siguranţa îndoielnică a sistemului de securizare a votului, trebuie să ne gândim că românii din Spania nu trăiesc în conexiune precum cei din ţară. Este dificil să pretinzi că o campanie de informare ajunge la o parte importantă dintre ei în scurt timp, atâta vreme cât tot ceea ce vrei să faci este să distribui broşuri pe la câteva asociaţii fără membri şi fără sediu.

În primul rând, a venit momentul ca românii din străinătate să fie conştientizaţi de faptul că dacă vor să se implice în viaţa politică a României trebuie să adopte un statut legal de cetăţeni cu domiciliul în altă ţară şi schimbarea acestui statut să fie motivată prin premiere sau prin promovarea unor drepturi, conferite de acest nou statut.

După aceea se poate pleca de la un registru real, întocmit pe date reale şi de acolo putem discuta despre votul prin corespondenţă care să fie şi reprezentativ din punct de vedere electoral. În formula proiectului de lege propus de Ministerul Afacerilor Externe și aflat în dezbatere publică, se păstrează acelaşi haos, condimentat cu o nouă posibilitate de a vota care va fi folosită ca justificare pentru controversele electorale.

Pe deasupra, deşi întotdeauna am considerat necesar un sistem de vot de la distanţă pentru românii din diaspora, niciodată nu m-am gândit că cineva va crea un sistem special pentru noi. Unde este folosul acestei legi, dacă se va vota în continuare în secţii speciale, sistem de fraudare făţisă din 1990 până azi şi în acelaşi timp şi prin Poştă? Şi de ce să nu se voteze doar prin Poştă, în cazul celor care nu sunt în localitatea de reşedinţă în ziua votului?

Votul la distanţă este posibilul antidot pentru frauda electorală masivă care se face cu autobuzul de alegători, dar se pare că nimeni nu vrea cu adevărat alegeri curate în România şi nici în străinătate. Dacă sub îmbrăcămintea votului pentru cei din diaspora s-ar reproduce o noua formulă de deturnare a alegerilor, ar fi o nouă ocazie ratată de a depura clasa politică românească.