Contra: „Mi-e dor de Spania, mi-e dor de Getafe…”

După mai bine de o lună de la plecarea sa din Spania, Cosmin Contra îşi aduce aminte cu plăcere de perioada sa ca fotbalist în Spania şi mărturiseşte asta, în exclusivitate, prin intermediul ziarului „Românul”. Fotbalistul român care în prezent joacă la FC Timişoara, echipa care l-a lansat în fotbalul profesionist, îşi doreşte să fie un om decisiv în câştigarea campionatului.

De asemenea, „Guriţă” nu s-ar da înapoi dacă ar fi nevoie să pună umărul la calificarea României pentru Europenele din 2012 şi le doreşte tot binele din lume cititorilor ziarului nostru.

ALIN SĂCĂCEAN: Bună ziua, Cosmin! 

COSMIN CONTRA: Bună ziua!

A.S.: Cum te simţi după mai bine de o lună de la plecarea ta de la Getafe?  

C.C.: Mă simt bine. Am ajuns acasă, am început să joc după accidentarea pe care am avut-o şi asta este cel mai important. Mă simt bine, nu am probleme de adaptare pentru că am venit acasă. Mi-e dor de Spania, mi-e dor de Getafe, dar asta-i viaţa fotbaliştilor: trebuie să mergem din locuri şi de la echipe de la care probabil nu am vrea să plecăm… Dar asta-i viaţa. 

A.S.: Ai putea să-mi descrii în câteva cuvinte sentimentul care te-a încercat atunci când ai decis plecarea ta de la Getafe?

C.C.: Tristeţe, normal. Tristeţe. Am fost trist pentru că nu vroiam să plec de la Getafe. M-am simţit foarte bine acolo, dar cum am mai zis: asta-i viaţa. 

A.S.: Poate că eşti la curent cu ceea ce se întâmplă în Primera Division. Ştiai că Getafe a înregistrat, după plecarea ta, cel mai prost start al unui retur din istoria clubului?

C.C.: Ştiu că de când am plecat eu, nu au câştigat nici un meci (n.red.: interviul a fost înregistrat în data de 10 martie 2010). Înseamnă că eu eram norocul echipei, nu? (râde). Nu. Îmi pare rău pentru Getafe, îţi dai seama că toţi jucătorii de acolo sunt prietenii mei şi le doresc ce e mai bine pentru ei, dar eu am stat patru ani şi jumătate la Getafe, m-am simţit extraordinar, totă lumea s-a purtat extraordinar cu mine şi-ţi dai seama că sufăr pentru această echipă dacă nu are rezultate. Îmi pare rău că au un start de retur aşa de prost. Sper să-şi revină cât mai repede şi cu o victorie, să revină acolo în lupta pentru Europa League, căci ştiu că acesta e obiectivul. 

A.S.: De ce Timişoara? De ce ai ales Timişoara?

C.C: De ce Timişoara? Pentru că sunt acasă (râde). Sunt acasă şi întotdeauna am vrut să revin aici. 

A.S.: La plecarea ta de la Getafe, în ziarul „Românul” am scris că ai plecat de la o echipă la care ai pus mult suflet, la una pe care o purtai în suflet. Aşa este?

C.C.: Da, poţi să spui şi aşa. 

A.S.: Crezi că Timişoara are şanse reale pentru câştigarea campionatului?

C.C.: Şanse sunt, dar nu suntem favoriţi la câştigarea campionatului. Sunt 7 sau 8 echipe care se bat, dar favorite sunt alte echipe. 

A.S.: Cosmin, e bine ştiut faptul că tu ai fost un jucător decisiv în evitarea retrogradării cu Getafe în sezonul trecut. Crezi că poţi fi unul decisiv şi în câştigarea campionatului cu Timişoara?

C.C.: Nu ştiu. Mi-aş dori lucrul acesta, să fiu un om care aduce titlul la Timişoara. Eu ştiu? Să marchez un gol decisiv… Acesta e visul oricărui fotbalist, mai ales al meu, fiind de aici, din Timişoara, şi mi-aş dori mult lucrul acesta, dar sper ca şi ceilalţi coechipieri de la Poli să mă ajute să-mi îndeplinesc visul. 

A.S.: Spune-mi o amintire plăcută care te leagă de Getafe.

C.C.: Sunt mai multe. Toţi cei patru ani şi jumătate au fost momente plăcute. Au fost două finale de „Copa del Rey”, un sfert de finală de Cupa UEFA… Au fost momente extraordinare. Aceşti patru ani, prin atmosfera care a fost la echipă, prin rezultatele pe care le-am avut, au fost ani extraordinari. 

A.S.: Şi dacă ar fi să scoţi în evidenţă una neplăcută?

C.C.: Două neplăcute, sau mai bine zis trei: necâştigarea nici unui trofeu naţional, cu toate că am avut două ocazii, şi sfertul de finală pierdut cu Bayern. 

A.S.: Ce viitor întrevezi pentru echipa naţională?

C.C.: Un viitor… nu prea bun (zâmbeşte), deoarece cu problemele pe care le are echipa naţională, cu jucătorii de valoare care sunt cu probleme… Se pare că aria de selecţie este cam mică la noi în ţară. Nu mai ies jucători de mare valoare şi în felul acesta vom avea probleme. 

A.S.: Personal cred că, având în vedere experienţa pe care ai acumulat-o de-a lungul carierei tale, ai putea fi încă de mare folos echipei naţionale.

C.C.: Este un subiect pe care se tot insista încă,dar eu m-am retras de la echipa naţională şi retras rămân. Cred că nici staff-ul echipei României nu se gândeşte la o reîntoarcere a mea la naţională şi atunci e normal ca nici eu să nu mă gândesc la echipa naţională. 

A.S.: Dar dacă ai fi chemat la echipa naţională, te-ai întoarce?

C.C.: Să joc regulat nu ştiu dacă m-aş întoarce. Dacă echipa naţională ar avea un meci important şi ar fi nevoie de mine să ajut echipa la un astfel de meci, poate pentru calificări, aş mai zice… Dar să mă întorc acum să joc regulat la naţională, nu cred că e dorinţa celor care sunt acolo. Eu mi-aş dori ca echipa noastră să se califice la europene, să aibă un parcurs extraordinar…Dar îţi spun că după ce am văzut la meciul cu Israelul, avem probleme serioase. 

A.S.: Cosmin, te gândeşti să te întorci în viitor în Spania ca fotbalist sau, cine ştie, ca antrenor?

C.C.: Ca fotbalist, dacă e vreo ofertă în vară… De ce nu? Dar ca antrenor, nu. Nu am făcut încă nici şcoala de antrenori. Trebuie să fac mai întâi şcoala de antrenori. 

A.C.: Un gând pentru cititorii ziarului „Românul”?

C.C.: Le doresc multă sănătate, lor şi tuturor românilor din Spania. Ştiu că sunt departe de casă, ştiu că e o perioadă grea pentru ei, pentru că aşa este în Spania acum. Le doresc sănătate şi putere de muncă şi să dea Dumnezeu să le fie mai bine pe viitor, pentru că asta e important pentru ei: să aibă de lucru, să fie sănătoşi şi să poată astfel să le ofere celor dragi o viaţă mai bună. 

A.S.: Cosmin, în numele cititorilor ziarului „Românul” îţi mulţumesc pentru cuvintele tale şi pentru amabilitatea de a ne dărui puţin din timpul tău. Îţi doresc succes în câştigarea campionatului cu Timişoara. Pe curând!

C.C.: Mulţumesc. Succes şi vouă!