Un pelerinaj in Tara Sfanta (Israel) este intotdeauna o mare binecuvantare, este un dar nespus de mare, deoarece te duce sa calci pamantul pe care a coborat Dumnezeu, sa iei contact cu locurile unde au trait Iisus Hristos si Preasfanta Fecioara Maria. Un pelerinaj in Tara lui Iisus Hristos este si un vis al oricarui crestin.
In perioada 1-7 septembrie 2011, un grup de 100 de credinciosi ortodocsi din Parohia „Sf. Nectarie Taumaturgul” ? Coslada, doritori de a pasi pe urmele Mantuitorului si ale Maicii Sale Preasfinte, pentru sapte zile au lasat deoparte ocupatiile obisnuite, pentru a deveni adevarati pelerini in Tara Sfanta. Grupul a fost insotit de parohul comunitatii, pr. George Cimpoca, si dna preoteasa, Gina Cimpoca, organizatorul acestui pelerinaj, carora s-au alaturat parintele David Pristavu, vietuitor in Ierusalim, care ne-a ajutat sa descoperim frumusetea locurilor sfinte, bogatia lor istorica si mai ales incarcatura lor crestina si duhovniceasca. A parcurge aceleasi drumuri, a pasi pe aceleasi locuri a insemnat pentru pelerini a trai aceleasi emotii pe care le-au avut apostolii acum 2000 de ani, insotindu-L pe Mantuitorul in diferitele locuri ale Galileii sau in drum spre Cetatea Sfanta a Ierusalimului sau momentele dramatice ale patimirii Sale.
Acest pamant, cu muntii si vaile sale, cu pustiul si campia fertila a Galileii, Iordanul, Lacul Ghenizaretului, a fost binecuvantat de prezenta omeneasca a Fiului lui Dumnezeu. Nu exista loc care sa nu pastreze amintirea vreunui eveniment evocat in Evanghelii, a vreunei intalniri sau a vreunei invataturi a lui Hristos, Care, strabatand cararile prafuite sau trecand prin cetatile si satele Palestinei, e imposibil sa nu fi lasat un semn al dumnezeirii Sale.
A fi pe aceste taramuri, inseamna a citi si a trai Evanghelia „pe viu”, inseamna a trece prin fata ochilor si prin inima acele locuri si acele emotii pe care le-au avut odinioara multimile si ucenicii Domnului, sa te regasesti printre multimile care L-au urmat pe Bunul Pastor pe ploaie sau cu cerul insorit, cu praful sau foamea prelungita de-a lungul zilei, pentru a spune in cele din urma cu Petru: „Numai tu, Doamne, ai cuvintele vietii vesnice”.
Cred ca am trait cu totii o saptamana minunata, binecuvantata. Fotografiile facute sau obiectele cumparate in diferite locuri poate vor aminti unora ceva din emotiile si bucuriile sufletesti traite in Tara Sfanta. Dar, cu siguranta, momentele de pace si seninatate sufleteasca traite in aceste zile ne-au ajutat sa ne simtim, cel putin pentru cateva clipe, ucenici smeriti ai Mantuitorului, liberi de preocupari, departe de orice zgomot lumesc si mai dispusi pentru rugaciune.
Ca si Petru si ceilalti apostoli, l-am urmat pe Iisus-Domnul in calatoria Sa spre Ierusalim, am ascultat parabolele Sale, am ramas incantati de Muntele Fericirilor si Tabor, de Nazaret, de Betleem, de Iordan, ne-am simtit cuprinsi de emotie sfanta vazand Cetatea Sfanta a Ierusalimului, am plans pe Via Dolorosa si pe locul Rastignirii, pentru a ne adapa in cele din urma de bucurie la mormantul sfant al Invierii lui Iisus.
Acum, cand gandim ca s-a terminat, cred ca totul de-abia incepe, pentru ca am fost necunoscuti intre noi si am devenit prieteni, am plecat incarcati de griji si am revenit detasati si plini de bucuria intalnirii cu Domnul, cu pamantul sfant. Am plecat oameni diferiti si ne-am intors o familie, o familie cu inima deschisa spre lume; o familie gata sa impartaseasca totul, bune si rele, bucurii si necazuri; o familie in care celalalt este intotdeauna mai important.
Samanta a fost aruncata. Ea trebuie sa incolteasca in fiecare dintre noi. De noi depinde cat de repede va creste! Apa credintei, a rugaciunii, lumina si caldura iubirii ii va da aripi si se va inalta, daruind la randul ei alte seminte.
Orice calatorie te bucura, te innobileaza si te imbogateste cu ceva. Doar pelerinajul este cel care te poate schimba cu adevarat.
