Protestele populare declansate de conflictul dintre presedintele Traian Basescu si dr. Raed Arafat s-au manifestat intr-o forma noua pentru societatea romaneasca, recunoscuta pentru apatia civica din ultimii 22 de ani. Zile in sir mii de romani au iesit pe strazi in toata tara ca sa critice guvernul, presedintele si politica romaneasca.
In dimineata zilei de 16 ianuarie, dupa 4 zile de proteste, presedintele Asociatiei Pro Democratia din Romania, Cristian Pirvulescu a intervenit in cadrul emisiunii „Dimineti pe romaneste” de la Radio Romanul (www.radioromanul.com) si a evaluat din perspectiva sa evenimentele din tara intr-un moment in care nimeni nu stia ce va urma pe plan politic.
Reporter: – Domnule Pirvulescu, cum ar trebui sa interpreteze romanii din Spania evenimentele care se petrec acum in Romania?
Cristian Parvulescu: – Cred ca este foarte simplu pentru ascultatorii romani din Spania sa faca o comparatie cu ceea ce s-a intamplat in primavara anului trecut in Spania, respectiv cu miscarile indignatilor, pentru ca ceea ce se intampla in Romania este o continuare a acestor miscari care au luat forme diferite.
Eu cred ca indignarea incepe cu prabusirea dictaturilor in Africa de Nord, acum un an. Pe 14 ianuarie 2011, in Tunisia se prabusea dictatura lui Ben Ali, continua Egiptul. Apoi, a fost experimentul spaniol. S-au extins protestele spre toamna in Statele Unite ale Americii. In decembrie au luat forma manifestatiilor de la Moscova impotriva fraudarii alegerilor si la inceputul anului acesta la Budapesta impotriva tendintelor autoritare ale guvernului Orban.
Era nevoie de un declansator in Romania si acesta a fost scandalul SMURD. Acesta, vorba lui Nicolae Balcescu apropo de Revolutia de la 1848, a fost ocazia si nu cauza manifestatiilor. Cauza nu trebuie redusa doar la nemultumirile legate de politicile de austeritate, ci la nemultumiri legate de modul in care se face politica. De aceea faceam comparatia cu indignatii. Desi nu este la fel de clara ca in Spania, cererile pentru mai multa democratie, pentru o politica orientata spre oamenii obisnuiti se simt si in Romania si am observat cum din ce in ce mai clar mesajele se structureaza.
A fost si partea violenta a manifestatiilor care a aparut sambata. Multi vorbesc despre persoane infiltrate. In orice caz este vorba despre manifestari marginale, chiar la marginea si dincolo de marginea manifestarilor de protest. Cei care cunosc Bucurestiul inteleg mai bine daca le explic ca acesti manifestanti violenti, nu foarte multi la numar, s-au deplasat dinspre Piata universitatii spre Piata unirii, in Piata Universitatii ramanand in continuare manifestantii care aveau un program sau revendicari politice foarte clare.
Rep: – Este doar un protest anti-Basescu?
C.P.: – Sigur ca ceea ce domina este „Jos Basescu”, dar dincolo de aceasta formula pentru ca prin modul in care intelege politica presedintele s-a pus in centrul tuturor actiunilor guvernului si in acest moment suporta consecintele. Dar dincolo de acest Jos Basescu ceea ce observ este mai degraba o nemultumire generala legata de politica si cred ca orice politician rezonabil de la majoritate sau din opozite trebuie sa inteleaga ca este nevoie de o reconciliere nationala in jurul unei agende clar definite, pentru ca altfel exista riscurile sa repetam istoria din 2000, cand pe fundalul unor miscari importante de protest, partidul Romania Mare a obtinut un scor extraordinar, 22% la alegerile parlamentare. Ceea ce s-a intamplat atunci se poate repeta. Altfel spus, in masura in care nu sunt structurate in jurul unor oferte rationale si solide de catre partidele sistem, aceste nemultumiri vor fi preluate de partidele antisistem.
Rep: – Si exista aceste oferte in acest moment?
C.P.: – Da, exista de pilda Partidul lui Dan Diaconescu, care a incercat sa fie prezent la manifestatiile din Piata Universitatii si a fost huiduit de manifestanti. Asta nu inseamna ca daca mesajele aceastea nu vor avea un rezultat clar, aceasta nemultumire care este mult mai importanta decat cea care se manifesta in piata nu va lua forma unui vot de protest radical.
Un asemenea vot de protest radical intr-o tara cu democratie fragila cum este Romania este foarte riscant. Vedem ce s-a intamplat in Ungaria unde Jobbick , partid extremist si rasist a ajuns sa fie a doua forta politica profitand tot asa de nemultumirile legate de politica generala.
Rep: – Ne aflam deci in pericol sa ne apropiem de un regim autoritar daca nu avem grija de valorile democratice pe care inca nu am apucat sa le invatam foarte bine, in ultimii 20 de ani?
C.P.: – Riscul acesta exista in orice tara, inclusiv in Spania, numai ca acolo societatea civila este mult mai solida si in Romania, chiar daca este mult mai mare decat in urma cu cativa ani societatea civila este mult mai putin dinamica si asta face posibila orice situatie periculoasa.
Rep: – Ce ar trebui sa inteleaga romanii din strainatate despre evenimentele din tara?
C.P.: – Ca exista o mare nemultumire fata de politica in general si fata de modul in care autoritatile au inteles sa faca politica. Este vorba in primul rand de o practica care are deja 2 ani in Romania de asumare a raspunderii pe legi considerate reformatoare si continuarea vechii practici a ordonantelor de urgenta. Numai in 2011 au fost trecute 125 de ordonante de urgenta. Asumarea raspunderii pe legi esentiale care nu au mai fost negociate cu societatea si cu partenerii este iarasi foarte grava. Toate aceste lucruri au creat o mare nemultumire.
Rep: – Pare ca a fost o nemultumire retinuta prea multa vreme.
C.P.: – Era nevoie doar de o picatura ca sa se umple paharul si aceasta picatura a fost cazul Arafat. Nemultumirile s-au acumulat in timp. Sondajele de opinie indicau deja mari grade de nemultumire, este evident ca analistii si consilierii presedintelui Basescu si ai guvernului nu au interpretat aceasta stare de protest ca fiind o stare care poate sa se transforme dintr-un protest pasiv si vag, difuz, intr-unul activ. S-a intamplat si riscul este acela ca protestele sa se amplifice. Daca protestele se amplifica situatia devine foarte dificila. Deja situatia guvernului este dificila. Sa vedem care va fi evolutia urmatoare. E foarte probabil ca guvernul sa nu poata rezista acestor manifestatii si sa fie obligat sa se retraga. Nu stiu exact cum va lucra opozitia. Incearca sa foloseasca momentul. Este o oportunitate pentru partidele de opozitie acum. Ele isi pot consolida pozitia pe care o aveau in sondaje doar in masura in care vor incerca sa comunice intr-un mod cat se poate de democratic cu manifestantii. Daca vor incerca sa confiste manifestatiile atunci ar putea trezi o reactie de respingere, pentru ca exista un curent apolitist in Romania si in randul manifestantilor.
Rep: – Ce simt romanii din tara acum la aceste proteste? Exista intr-adevar un sentiment ca se schimba ceva in mod democratic in Romania?
C.P.: – Nu am inca sondaje de opinie sau cercetari la indemana, insa colegi de-ai mei cu experienta de sociologi care au facut observare participativa in piata Universitatii, in ultimele doua zile (n.r. 14 – 15 ianuarie), mi-au dat evaluarea lor si aceasta a fost cat se poate de neutra. Este vorba de o nemultumire evidenta si este vorba de categorii sociale cat se poate de diverse care participa si-si exprima nemultumirea, dar dincolo de asta este o nemultumire generala la nivel national care s-a acumulat in timp. Daca vreti sa facem corelatia cu sondajele de opinie: cand 80% dintre romani spun ca directia este gresita este o naivitate sa crezi ca astfel de evenimente nu pot avea loc si sa astepti ca viscolul sa le rezolve. La anumite dezbateri televizate am constatat ca multi dintre apropiatii puterii mizeaza foarte mult pe viscol ca rezolvare a problemelor. Problema nu poate fi rezolvata decat de politicieni lucizi care iau decizii curajoase.
Rep: – Despre situatia politica. In momentul de fata PDL-ul care este legat de destinul politic al presedintelui Romaniei Traian Basescu, independent de ceva vreme, pare ca se scufunda odata cu popularitatea care scade a presedintelui. Credeti ca pana in toamna multi parlamentari PDL isi vor cauta partid?
C.P.: – Vom vedea in urmatoarele saptamani. Este una din ipotezele la care m-am gandit si eu.
Rep: – Raluca Turcan remarca in acest context ca poate presedintele Basescu ” fost lasat”cu prea multe responsabilitati?
C.P.: – Acum nu cred ca PDL l-a lasat pe presedinte cu prea multe responsabilitati ci presedintele a preluat aceste responsabilitati. Pe de alta parte, amintiti-va ca atunci cand Vasile Blaga a vrut sa preia conducerea partidului punea problema independentei partidului in raport cu Traian Basescu tocmai pentru a da partidului mai multa dinamica si nu a fost votat, inclusiv de doamna Turcan. Din contra a fost criticat pentru asta, iar domnul Blaga dupa ce a fost recuperat si pus in pozitia de sef al Senatului, declara public ca acest partid fara Traian Basescu nu are nici o sansa. Sunt convins ca vechea garda pedista din partid se gandeste la o alternativa si vor incerca sa salveze partidul printr-o distantare de presedintele Basescu. Nu stiu insa cat de solizi sunt in interiorul partidului pentru ca nu mai ocupa functii de conducere formala in afara de Blaga care are o functie la nivelul statului si nu in partid, toti ceilalti cu exceptia lui Frunzaverde, sunt mai degraba izolati. In functie de evolutia evenimentelor vom vedea cum acestia vor incerca sa salveze organizatia. Pe de alta parte ar fi important ca si Traian Basescu sa faca pasul inapoi, ori stim cat de greu ii va fi acest lucru dupa ce vreme de 7 ani de zile de cand este presedinte s-a obisnuit sa controleze si sa dicteze partidului cam tot.
Rep: – Care ar trebui sa fie atitudinea romanilor din strainatate fata de evenimentele din tara. Credeti ca ar trebui sa existe proteste si in diaspora?
C.P.: – Cred ca romanii din strainatate pot empatiza cu romanii din tara, dar participarea la proteste mi se pare in momentul de fata inadecvata. S-au dus acolo ca sa lucreze, ca sa se integreze intr-un fel sau altul in societatile respective. Sigur ca e importanta relatia cu Romania insa nu trebuie exagerata. Daca vor intelege mai bine ce se intampla in Romania vor intelege si ce cai de urmat au. In orice caz, pentru romanii din Spania este foarte important sa desluseasca dincolo de evenimente si imagini, o situatie, si anume o nemultumire generala fata de politica in Romania. Sa o asocieze cu ceea ce au vazut si inteles in Spania si sa priceapa ca este vorba de un fenomen universal si nu de unul specific romanesc. Este doar o forma pe care indignarea o ia intr-un context particular, insa sentimentul este acelasi ca al spaniolilor care sunt si ei nemultumiti de politica partidelor traditionale si-si doresc mai multa democratie si mai multa prosperitate.