A venit inca o data 1 decembrie, o zi importanta pentru romani, dar care are o semnificatie diferita pentru cei care o sarbatoresc departe de casa. Ne bucuram in aceasta zi pentru ca avem o tara, in ciuda tuturor piedicilor care ne-au fost puse de-a lungul istoriei, dar problema e ca nu ne putem bucura de ea. Din diverse motive am ajuns sa emigram ca sa avem ce pune pe masa desi tara noastra are capacitatea sa ne hraneaca pe toti.
De obicei, Ziua Nationala a unei tari este si o ocazie pentru a analiza cum am progresat de la ultima mare isprava a natiunii, care este in cazul nostru Revolutia din 89. Imaginea de acum insa este dezolanta. Sanatatea este in coma, batranii nu sunt respectati nici macar de Stat, iar numarul romanilor scade in fiecare zi.
Intre timp romanii din Spania se lupta acum cu o situatie foarte complicata din cauza somajului si a crizei. Cei 5 milioane de someri din Spania si posibilele reduceri bugetare din 2012 sunt motive de ingrijorare pentru toata lumea.
Foarte multi compatrioti au trait in ultimii ani o trecere rapida si dramatica de la o bunastare relativ usor de obtinut prin munca, insa acum locurile de munca sunt aproape un lux.
Pe langa asta, stim cu totii ca este destul de mare numarul celor care in anii buni ai economiei spaniole au contractat credite pentru cumpararea unor case, apartamente si masini aici in Spania, iar acum nu mai pot sa plateasca ratele, care pareau la inceput o cheltuiala usor de asumat.
Iar restrictiile sunt cireasa de pe un tort pe care nu l-a vrut nimeni. Pe langa problema locurilor de munca, pe care romanii le accepta acum in multe cazuri fara negociere, acceptand orice conditii, a aparut si aceasta situatie a restrictiilor, care ne mai pune o piedica in obtinerea unui loc de munca.
In aceasta situatie pe foarte multi romani din Spania ii indeamna inima sa se intoarca acasa si astfel traiesc o noua drama. Dupa prima dezradacinare cand au plecat din Romania, acum trebuie sa se rupa pentru a doua oara dintr-un loc in care si-au adus deja si copiii si restul familiei, crezand ca se va putea trai mai bine.
Criza ne-a oferit o noua perspectiva asupra valorii lucrurilor. S-a vazut ca ceea ce este usor de obtinut, pana la urma se plateste cu mult mai multa sudoare. Ne-am dat seama ca politicienii din toata lumea nu sunt cu nimic mai buni decat cei pe care ii avem acasa si ca toti au fost manjiti de o criza economica care a prins in capcana toate marile economii ale lumii. Chiar daca vedem ca agentiile de calificare coboara fara scrupule notele tarilor din zona euro, Romania poate fi o tara care se poate recupera economic mult mai repede pentru ca nu a apucat sa se infrupte din datoria uriasa pe care o au acum marile puteri economice din Europa. Tara noastra nu are nevoie decat de o societate mai democratica, cu cetateni participativi si implicit cu o clasa politica responsabila. Asa pare simplu, dar totusi de ce am emigrat? Oare aveam nevoie sa plecam de nebuni sa muncim pe la straini ca sa ne dam seama ca puteam evita acest lucru chiar la noi in tara printr-o implicare mai mare?
Ceea ce se intampla acum in Egipt, unde Piata Tahrir este ceea ce ar fi putut fi Piata Universitatii daca nu veneau minerii, se aseamana foarte mult cu spiritul societatii romanesti din anii 90. Dupa aceea, poporul a intrat intr-o „ignoranta civica” in care politicienii au stiut sa manipuleze totul pentru a se mentine in sferele de interes, care pe noi ne-au trimis in exil. Poate ca ar trebui sa recuperam cat mai repede acel spirit din 1990, pentru ca in anii urmatori sa ne bucuram de 1 decembrie la noi acasa. La final, un indemn vesnic de actualitate: „Desteapta-te romane!”.
