Dacă Ceauşescu a fost acuzat de genocid, nu ştiu ce acuzaţii se pot formula împotriva actualei guvernări care nu numai că ne îndatorează pentru 3 generaţii de aici înainte, dar ne şi suprimă zilnic şi fizic prin degradarea continuă şi planificată a nivelului de trai. De pildă, bolnavii psihici au fost lăsaţi să plece din unele spitale pentru că nu mai sunt bani pentru întreţinerea lor şi pot fi văzuţi la semafoare, în Bucureşti, cum merg desculţi printre maşini, îmbrăcăţi în pijamale, strângând în braţe o şosetă. Asta este o imagine reală, trăită la persoana întâi.
Bolnavii cronici plătesc scumpiri nejustificate la medicamente, spitalele sar în aer sau iau foc, specialiştii pleacă. Părinţii noştri sunt „căutaţi la pensie„, iar guvernul continuă să joace piesa infernală a competenţelor şi a sacrificiilor necesare. Totul se petrece, desigur, pe fondul unei nepăsări totale a populaţiei care tace şi înghite şi cu acordul tâmpit al acelei categorii de oameni care repetă la nesfârşit aceeaşi mantră a impotenţei: „Oricum alţii mai buni nu găseşti!„. Nu mai vorbesc de intelighenţia prostită cu câte un post de consul pe la Marsilia, care oricum este principalul complice la marea tragere naţională pe sfoară.
Aroganţa şi incompetenţa guvernului Boc vor face mai mult rău acestei ţări decât au putut face secole de invazii şi de trădări. Prin tot ceea ce face, chiar dacă nu e conştientă, guvernarea României de azi nu se ocupă decât cu subminarea conştiinţei naţionale şi cu uzurparea identităţii noastre de români. Probabil că suntem orbiţi de gravitatea evenimentelor actuale, dar mintea nu poate să conceapă un guvern mai autodestructiv pentru o ţară. Te uiţi la stânga, te uiţi la dreapta, te uiţi la unguri, te uiţi la bulgari şi peste tot vezi politicieni şi guvernanţi corupţi, dar toţi mai păstrează undeva o limită, un respect faţă de ceea ce ei numesc ţară şi neam. Oricât ai fi de corupt şi oricât de lacom ai fi, la un moment dat lăcomia e doborâtă de mândria apartenenţei tale. Până la urmă toţi ne tragem de undeva şi orice lichea are onoarea ei.
Totuşi la noi nu s-a mai găsit patriotism şi pentru guvernul actual. Nu trebuie decât să citeşti puţin printre rânduri ca să vezi că în spatele fiecărei decizii şi a fiecărei acţiuni administrative se ascunde un alt interes decât cel românesc. O Românie în ruine, care se împrumută în galop este o mină de aur pentru cămătarii de la FMI şi pentru interesele străine care vor să pună mâna pe ceea ce ne-a mai rămas după 20 de ani de „privatizări” şi care vor să-şi înşusească sufletul nostru de popor liber, pentru ca în viitor cu toţii să stăm sub jugul marilor interese financiare.
Peste tot la „tembeliziuni” se vorbeşte despre cât de greu se conduce o ţară, iar scuza perfectă a guvernanţilor este că „dacă de 20 de ani nu s-a făcut, doar nu o să reuşim noi să facem în 4 ani!„.
Departe de mine patetismul patriotarzilor de bulevard, dar mă întreb ce ar zice, astăzi, despre noi şi despre ţara asta, înfăptuitorii Unirii de la 1918? Cum ar reacţiona ţăranii aceia care au reuşit să ducă la bun sfârşit o acţiune fără precedent în istoria noastră? Nu are rost să stăruim asupra faptului că şi acolo existau anumite jocuri geopolitice care până la urmă au sprijinit Marea Unire, dar care nu ar fi ajuns niciodată o realitate fără patriotismul pur şi necontaminat al ţăranilor şi intelectualilor de la 1918. Acei români ne-au lăsat o ţară frumoasă şi bogată. Ce vor găsi însă copiii noştri după noi este uşor de imaginat.