Dan Munteanu Colan este profesor universitar si recent a fost inclus in editia 2011 a enciclopediei americane WHOS WHO, care enumera personalitatile marcante din diverse domenii. Este autor si co-autor de dictionare,  traducator, profesor de limba spaniola la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria, autorul multor studii publicate in reviste de specialitate cu prestigiu international.

In prezent este si coordonatorul unei colectii de literatura din Estul Europei, „Del Este”, in cadrul careia promoveaza si autori romani contemporani (Ioan Es. Pop, Stelian Turlea, Razvan Petrescu).

„Cum vorbesc romanii rezidenti in Spania?” este un studiu recent al profesorului Dan Munteanu Colan, in curs de publicare la Universitatea Bucuresti, publicat in revista germana Frank & Timme in 2009.

Reporter: – Domnule profesor, carui fapt i se datoreaza includerea dumneavoastra in aceasta enciclopedie?

Dan Munteanu Colan: – Cred ca se datoreaza muncii mele, am publicat foarte mult, dupa parerea altora si dupa parerea mea, cu toata lipsa de modestie care ma caracterizeaza. Adica sunt peste 50 de titluri de carti, mai mult de 200 de articole si studii de specialitate si faptul ca lucrez de 43 de ani in acest domeniu a insemnat recunoasterea acestei activitati si, in consecinta, includerea in aceasta enciclopedie.

Rep: – As vrea sa ne spuneti cateva cuvinte despre studiul limbii „rumaniol”, asa cum ati botezat aceasta noua forma de comunicare a romanilor din Spania, pentru ca ati publicat o lucrare despre cum vorbesc romanii din Spania.

D.M.C.: – Este vorba despre un fel de comunicare care se naste in situatii de urgenta lingvistica, insa denumirea de rumaniol nu imi apartine, o foloseau studentii din America Latina care faceau scoala in Romania, in anii  60- 70 si care vorbeau o romana la fel de ciudata si de hazlie ca romanii care vorbesc spaniola aici. Nu toti, bineinteles. E vorba deci despre combinatia dintre rumano si espanol. Recunosc ca din punct de vedere al registrului scris, acest termen este o premiera.

Rep: – Cum vorbesc romanii din Spania?

D.M.C.: – O sa va dau un exemplu, o conversatie reala intre doi romani din Spania, care stau de mai multi ani aici si care nu apartin vorbitorilor culti ai romanei:

„– Buna ziua, cum sunteti?

– Buna ziua. Bine, multumesc. Ma duc la un notar sa ii dau o putere lui frate-meu, la Timisoara. M-a hodit seful, mi-a zis ca sa-i aduc diploma si vreau sa-mi echiparez titlul.

– Eu m-am schimbat de serviciu, de o saptamana si acum lucrez in turnul de noapte. Acum sunt liber, nu aveti timp sa mergem sa bem o copa si sa picam ceva? Caminam un pic si mai stam de vorba.

– Ba da, cu mult gust!„

Acest tip de conversatie este hazliu, mai ales pentru vorbitorii de limba spaniola, care inteleg de unde sunt luate aceste cuvinte. Pentru un roman normal din Romania, un text de genul acesta nu spune mare lucru. Mi s-a intamplat de multe ori sa asist la cate o conversatie intre un roman stabilit in Spania si un roman venit in vizita aici. Romanul din Spania foloseste o serie de cuvinte imprumutate din spaniola si la un moment dat se face tacere, pentru ca celalalt nu intelege ce vrea sa spuna primul. si atunci trebuie sa i se explice. De pilda, cu mult gust inseamna cu mare placere. Sau sa imi echiparez titlul inseamna sa imi omologhez studiile, turnul de noapte se poate deduce, e schimbul de noapte. Dar una din cele mai distractive expresii este sa picam ceva, care inseamna sa luam o gustarica, dupa cum ar spune personajele lui Caragiale.

Rep: – Din ce motive apar aceste noi forme de limba?

D.M.C.: – Acest fenomen de contact intre limbi, contact lingvistic, este un fenomen foarte curent, exista de cand a inceput sa se vorbeasca in lume. in zilele noastre este mult mai puternic si  frecvent, datorita fluxurilor migratorii si faptului ca exista colonii de diverse etnii in toate tarile lumii. Este foarte important sa se studieze aceste cazuri. Contactul lingvistic apare cand doua comunitati intra in contact si  nu au un mediu comun de comunicare. De obicei, influenteaza limba care este fie predominanta din punct de vedere numeric, fie din punct de vedere politic, social, cultural, fie pur si simplu pentru ca isi impune dominatia printr-o politica lingvistica deosebita.

Situatia romanei este de limba minoritara, eu o denumesc in mai multe studii o limba cu statut inferior fata de spaniola, care este limba cu statut superior, pentru ca se vorbeste peste tot, pe strada, cu autoritatile, in presa, astfel incat romanul care vine in Spania si nu stie spaniola se va vedea silit sa invete spaniola incetul cu incetul, dar aceasta maniera de a invata spaniola spontana va influenta asupra limbii sale materne. Asta se intampla mai ales cand limbile sunt foarte asemanatoare. Este cazul romanei si spaniolei, care sunt limbi romanice.

Acest studiu despre rumaniol sper sa apara intr-un viitor apropiat si la Universitatea Bucuresti si as vrea sa precizez o chestiune importanta: e nevoie de o cercetara ampla a acestui fenomen, pe care numai o universitate poate sa o faca, o universitate romaneasca, ar trebui ca una din universitatile din Romania sa preia aceasta idee. stiu ca Universitatea din Iasi face asa ceva cu romanii din Italia, poate se gaseste una si pentru cercetarea din Spania.

Rep: – Aceasta limba noua vorbita de romanii din Spania ii afecteaza si pe copii. Ati observat acest lucru si care ar fi metodele bune ca micutii sa nu uite limba romana?

D.M.C.: – ii afecteaza pe copii, intr-adevar si lucrurile pot deveni mai grave. Depinde foarte mult de constiinta lingvistica a propriilor vorbitori, pentru ca daca ei se straduiesc, daca fac un efort de a pastra romana materna ca pe un simbol de identificare etnica, culturala, atunci fireste ca aceasta modalitate, rumaniolul, va fi a doua modalitate de comunicare intre romanii de aici, iar limba romana continua sa fie limba materna, de prestigiu, pentru romanii de aici si pentru copiii lor. Exista cursuri de limba romana pentru copiii romanilor din Spania si asta ajuta la mentinerea limbii materne in randul generatiilor tinere. Dar, pe de alta parte, daca nu se acorda nici un fel de atentie acestei evolutii a romanei vorbite in Spania, exista riscul ca, la un moment dat, comunitatea romaneasca din Spania sa ajunga sa vorbeasca nu o romana totalmente diferita, dar o modalitate care poate fi considerata deja ca o varianta sau care poate deveni, in anumite circumstante socio-politice-culturale, o noua limba.