Aşa au exclamat, probabil, toţi cei care de ani de zile cred că lumea începe şi se termină pe malurile Dâmboviţei. Tot aşa au exclamat şi românii care, în sfârşit, au mers într-un număr sensibil mai mare, la vot. Până acum, românii din străinătate au părut o nouă clasă socială a României, care din cauza emigrării nu mai are nici un interes faţă de propria ţară. De aceea de ani de zile, diaspora a fost considerată nerentabilă din punct de vedere politic. La ultimele alegeri, însă, românii care au votat în străinătate au decis preşedintele României. A fost ca o lecţie de viaţă dată celor care au crezut că românii plecaţi nu contează din punct de vedere politic. De acum înainte nu se mai poate justifica dezinteresul aproape total al autorităţilor române faţă de comunităţile de români din afară, precum nici lipsa de proiecte adresate acestora.
De acum înainte, probabil că partidele politice vor lua în calcul şi votul celor 3 – 4 milioane de români din străinătate şi vor aproba un sistem de vot prin poştă care să-i facă reprezentabili cu adevărat în ochii clasei politice. Românul care nu votează nu contează! Asta a fost mereu concluzia politicienilor români atunci când a venit vorba despre cei din afară. De azi înainte, faptul că diaspora a decis preşedintele va cântări probabil mai mult sau poate, dimpotrivă, va trece în derizoriu şi pentru faptul că votul a fost masiv pro-Băsescu şi atunci diaspora va continua să fie ostracizată de instituţiile statului român.
Situaţia ar fi cu totul alta dacă românii din străinătate ar putea să voteze prin poştă şi după un sistem similar celui spaniol. Cu votul prin poştă s-ar prinde doi iepuri dintr-o lovitură: posibila participare totală a alegătorilor la vot şi eliminarea fraudei electorale prin vot multiplu. Trebuie spus că în România secolului 21, votul multiplu nu pare o infracţiune, ci o practică obişnuită a marilor partide care au perpetuat cu bună ştiinţă această formă de vot încă din 1990. Secţiile speciale de la aceste alegeri au funcţionat din nou ca breşe special create în sistemul de vot. La două zile după alegerile prezidenţiale, Autoritatea Electorală spunea că la alegerile europarlamentare din iunie au votat multiplu aproximativ 11.300 de persoane. Cu toate acestea nimeni nu s-a aruncat de la balconul democraţiei româneşti. Situaţia pare atât de normală, încât ne-am obişnuit şi cu frauda electorală şi cu acuzaţiile de după alegeri. Un român din Spania ar fi putut vota în 22 noiembrie şi în 6 decembrie la toate cele 38 de secţii dacă ar fi avut timpul fizic, pentru că nu trebuia decât să jure că nu fură, printr-o declaraţie pe propria răspundere (de parcă s-ar putea declara pe răspunderea altuia!). Sunt multe de spus despre aceste alegeri minunate, la care au votat pentru preşedinte 35 de mii de oameni, în timp ce cu un an înainte la alegerea efectivă a guvernării au participat la vot doar 6200. Asta spune multe despre viziunea democratică pe care o avem. Nu ne interesează cine guvernează, atâta timp cât poporul are satisfacţia de a-şi alege singur conducătorul!
