Creşterea datoriei publice şi a somajului, care va depăşi 20 la sută în 2010, lipsa unei reforme  pieţei muncii, în cadrul căreia contractele temporare sunt prea multe şi impozitate excesiv, dezechilibre pe piaţa – sunt câteva dintre simptomele pe care le văd economiştii spanioli când vorbesc despre actuala situaţie economică a Spaniei.

Întrebarea când iese Spania din criză este fără răspuns, sau, în cel mai bun caz se poate spune că va fi printre ultimele ţări care va depăşi recesiunea. Oricât ar încerca oficialii din Guvern să transmită mesaje optimiste, situaţia cere schimbarea modelului productiv. Asta pe lângă reducerea drastică a cheltuielilor. Economiştii reclamă modificarea sistemului financiar, dar propun şi varianta co-plăţilor pentru serviciile publice, cum ar fi sănătatea şi învăţământul, pentru a depăşi momentul şi a trece de etapa “totul pe gratis”.

Spre deosebire de alte ţări care înregistrează dacă nu o uşoară creştere, măcar o stabilizare, Spania se afundă în criză, motiv pentru care finalul ei este greu de prevăzut.

„Spania are nevoie de măsuri interne, pentru că are o problemă internă, proprie, independent de criza financiară internaţională. Este sfârşitul perioadei de expansiune şi are nevoie de politici de competitivitate. De reforme structurale care să facă faţă problemelor interne ale economiei spaniole„, precizează Fernando Fernandez, profesor de economie la Institutul de Afaceri Bussiness School din Madrid. În privinţa implicaţiei factorului politic şi dacă poate rezolva ieşirea din criză, atât în Spania, cât şi în alte ţări din Europa, economiştii sunt rezervaţi.

„Eu cred că factorul politic în general complică situaţia, criza economică, nu o rezolvă. Factorul politic ar fi putut ajuta dacă ar fi existat un consens naţional general sau măcar o dorinţă de consens, care să genereze un program economic de reforme serioase garantat de o echipă de guvern pe modelul marii coaliţii germane, să zicem, când într-un anumit momento, Merkel şi SPD s-au unit. Nu văd acest lucru posibil în Spania, văd chiar o decizie greşită a guvernului de a nu realiza un program sistematic de reforme structurale, mai ales că Spania are o problemă de sistem datorită statutului regiunilor autonome, cu un sistem fiscal care nu are cum să susţină acest ciclu economic şi care face mult mai dificilă găsirea unei soluţii„.