În ultimii ani s-a văzut cum o casă se obține ușor și se pierde repede. În 2009, comunitățile cu cele mai multe executări silite au fost Catalunia (18.053 executări), Andalucia (17.774) și Valencia (16.290). Cu 17% din totalul executărilor silite de apartamente din 2009 în Spania, Valencia este pe locul trei. Raportând numărul de executări la numărul de locuințe aflate în proprietate, Valencia este pe un îngrijorător loc doi, după Murcia.
Datele au fost publicate de Uniunea Consumatorilor din Catalunia într-un studiu intitulat „El banc em fa fora de casa” (Banca mă dă afară din casă). Potrivit acestui document, mulți dintre cei care aveau credite pentru locuințe își ipotecaseră jumătate din veniturile familiei din perioada de creștere economică pe 40 de ani. Asta în condițiile în care prețurile locuințelor erau exagerat de mari iar salariile în Spania erau totuși mici comparativi cu alte state dezvoltate ale Europei. Specula unora s-a întâlnit cu iluziile celorlalți. Aceasta în condițiile în care piața imobiliară a fost prost reglementată și supravegheată.
Aceeași asociație de consumatori împreună cu Asociația Clienților Băncilor, Caselor de Pensii și Asigurări a anunțat o inițiativă legislativă populară în Congres pentru a schimba legea creditului astfel încât atunci când o bancă execută un proprietar de locuință și rămâne cu acesta, să se şteargă întreaga datorie a proprietarului față de bancă. Dacă această modificare legislativă pentru inițierea căreia se necesită 500.000 de semnături reușește, o datorie derivată din creditul pentru cumpărarea de locuință ar putea fi satisfăcută complet numai prin înmânarea cheilor locuinței angajaților băncii.
