De doua milenii, sarbatoarea Sfintelor Pasti este mereu actuala. Nimic nu poate traduce mai bine aceasta minune dumnezeiasca asa cum o face exemplul smerit si totodata sublim al bobului de grau. Mantuitorul Insusi a oferit ucenicilor Sai aceasta paradigma spunand: „Adevarat,adevarat zic voua ca, daca grauntele de grau cand cade in pamant nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada.” (Ioan 12,24)
Asezat la germinat, bobul de grau rezista inghetului si intunericului din sol. Apoi, cand ii este timpul, cu o forta greu de inteles cu mintea, razbeste prin crusta inghetata, prin greutatea brazdei de pamant care l-a acoperit si iese la lumina.
Ei bine, forta lui, in mod paradoxal, vine din moarte, din propria moarte! Moare tot ceea ce este pieritor in el, putrezind, si doar acel ceva tainic, neinteles si minunat, pe care-l tinea ascuns, invinge moartea.
Mai demult, cand crestinii, parintii si bunicii nostri aveau mai multa evlavie sa priveasca minunile creatiei lui Dumnezeu, au stiut sa descifreze in forma bobului de grau, mangaiat cu religiozitate intre palmele lor aspre de munca, insusi chipul Mantuitorului Hristos.
Aceasta inseamna Invierea Mantuitorului: biruinta mortii prin moarte! El este asemenea bobului de grau, „bob cu doua firi, Dadatorul de viata astazi in adanc pamant, cu lacrimi se seamana. . ..”
Ce ar fi fost sau ce ar fi insemnat omenirea fara Invierea lui Hristos, fara crestinism, fara Biserica, fara Apostoli, fara Evanghelie, fara sublima iubire crestina, fara miile de martiri care au cucerit cu suferinte si cu sange dreptul omului la libertatea de gandire si credinta, fara institutiile de binefacere incomparabile ale crestinismului, fara capodoperele de gandire si arta cu care crestinismul a umplut, a innobilat si a ridicat lumea?
Fara Inviere, fara crestinism si Evanghelii nu ne-am fi bucurat de monumentele din nordul Moldovei, de biserica „Trei Ierarhi”, de catedrala de la Curtea de Arges, de focarele de cultura si lumina ale manastirilor din tara, de numeroasele opere de istorie, literatura, arta, filozofie inspirate din Sfanta Scriptura.
Pentru a muri nu este nevoie de vreun ajutor de la Dumnezeu. De ajutor au nevoie doar cei care au nevoie sa invie.
In noaptea Invierii ne adunam din risipire ca pilitura de fier care, chiar daca se amesteca in noroi cu alte impuritati, un magnet bun o aduna din nou, o recupereza.
Biserica este acest magnet, care ne atrage si ne intoarce din risipire, oricare ar fi ea.
Mergand spre casele dumneavoastra de la slujba Invierii Domnului, sa duceti faclia aprinsa care sa risipeasca intunericul, iar din suflete sa n-o lasati sa se stinga niciodata! Hristos a Inviat!
Pr.Dr. Ionita Nicolae – Castellon
