Președintele României, Klaus Iohannis, era singur la celebrarea Zilei Marinei, care a avut loc recent în portul Constanța. Iohannis, fost inspector de învățământ, a decis să se amestece cu un grup de tineri exploratori, bucuroși de spectacolul pregătit cu grijă de unitățile navale aliniate.
Numai omul de stat părea îngrijorat. Pe bună dreptate, deoarece ultimul summit al Alianței Nord-Atlantice l-a însărcinat să coordoneze un proiect de anvergură: crearea unei forțe navale a NATO în Marea Neagră. În acest proiect, criticat cu anticipație de Moscova, ar putea intra nave de război ale țărilor riverane membre ale Alianței: România, Bulgaria și Turcia; tratatele de securitate semnate după desființarea Pactului de la Varșovia interzic prezența navelor NATO în Marea Neagră.
Totuși, se pare că proiectul atlantic s-a născut mort. Bulgaria, care rămâne fidelă ideii de panslavism (solidaritate cu țările slave din Balcani și Europa de Est), refuză să facă parte dintr-un grup militar al cărui inamic comun ar fi …Rusia.
Recentele evenimente din Turcia și apoi imediata apropiere dintre Ankara și Moscova duc la presupunerea că inițiativa vă fi amânată pentru … calendele turcești. Cu toate acestea, Kremlinul a găsit motive să critice instalarea pe teritoriul românesc a unei importante baze americane dotată cu un element din așa-numitul scut anti-rachetă. După summit-ul NATO, desfășurat la Varșovia, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe a afirmat ferm: Ne întoarcem la Războiul Rece.
În mod curios, atlantiștii de pe malurile Mării Negre împărtășesc acest punct de vedere. În plus, din motive total opuse. În capitalele sud-estului european, recenta instalare de rachete S-400 în Crimeea a provocat o mare îngrijorare, la fel și decizia Kremlinului de a aloca aproximativ 2 miliarde de euro pentru modernizarea Forței Navale ruse, care are cartierul general al Sevastopol.
La asta se adaugă amenințările premierului rus, Dimitri Medvedev, către autoritățile de la Kiev, acuzate de a fi trimis comandouri de sabotaj în Crimeea. Pentru a complica situația, Vladimir Putin a prezidat o ședință extraordinară a Consiliului de Securitate al Rusiei în Crimeea, teritoriu recent cucerit de Moscova. O fi politica faptului împlinit? Nu mai încape nicio îndoială.
Dar povestea nu se termină aici. Manevrelor din Crimea și așa-numitului război hibrid din Ucraina li se adaugă noua ofensivă asiatică a Federației Ruse. Apropierea dintre Moscova și Ankara mai are încă un element nu mai puțin relevant. Este vorba despre acordul cu Teheranul, care permite aviației militare ruse să folosească instalațiile strategice iraniene pentru incursiunile împotriva acțiunilor Statului Islamic în Siria și Irak.
Kremlinul se întoarce, deci, în zonă, cu mai multă forță și hotărâre ca niciodată. Aviz navigatorilor și, mai ales, celor care s-au ocupat cu tulburarea apelor din lumea musulmană.
Prezența tot mai agresivă a Rusiei pe scena internațională nu se limitează, totuși, la întărirea puterii sale militare. De fapt, în prima parte a lunii august, șefii statelor Azerbaidjan, Iran și Rusia au ajuns la acordul de a pune bazele creării Coridorului de Transport Nord-Sud, proiect de transport de mărfuri între Rusia și India, care înseamnă o economie extraordinară de timp și bani pentru părțile interesate.
Evitând trecerea prin Canalul Suez, traseul se scurtează de la 40 la 16 zile, iar prețurile scad cu aproximativ 35%. Coridorul este compus din legătura pe calea ferată, o rețea de drumuri și o rută maritimă de circa 7.200 kilómetros.
Totul face parte dintr-o inițiativă geostrategică ambițioasă, concepută și condusă de Moscova și Beijing, care urmărește să transforme regiunea Eurasia în pivotul lumii.
Cine controlează Europa de Est, va domina pivotul lumii. Cine controlează pivotul lumii, va domina lumea, spunea la începutul secolului trecut politologul englez Halford John Mackinder. Deci lucrurile sunt clare. Alianța Nord-Atlantică încearcă să câștige teren pe bătrânul continent, apropiindu-se tot mai mult de frontierele Mamei Rusia; imperiul țarului Putin contraatacă.