Miscarea 15 mai, care a izbucnit in Spania pe fondul nemultumirilor fata de criza economica, fata de efectele sale si, pana la urma, fata de faptul ca oamenii se simt furati, merita o atentie speciala prin faptul ca poate fi o reactie spontana si naturala impotriva masinariei financiare, care de mai bine de un secol, ne tine prizonieri intr-o lume in care valoarea este data de nivelul profitului si al cresterii consumului.
Inca de la izbucnirea crizei economice, toata lumea si-a dat seama de iluzia in care traisem doar pentru ca ne-a placut sa credem ca exista o lume cu resurse nelimitate, in care banii se pot obtine prin finantari si refinantari continue.
Criza a fost provocata de avaritia unora si de slabiciunea umana a altora, dar responsabilitatea nu ii revine nimanui in acest moment. 15M este o actiune de luare de constiinta din partea cetatenilor, care isi dau seama ca au fost mintiti de cei care au instrumentat marea indatorare a lumii occidentale si care sunt protejati acum de clasa politica. Politicienii provin dintr-o societate paralela, care se sustine pe resursele lumii financiare si, prin urmare, depind de aceasta si de bancheri.
Nimeni nu stie daca miscarea 15M va avea succes, dar cu siguranta nu se va termina aici! Nu asta conteaza, pentru ca ceea ce are mai frumos in ea este faptul ca oamenii ies in strada si redescopera sentimentul unitatii, dupa ce au trait ani de zile intr-o realitate in care valorile consumului i-a dezumanizat si i-a instrainat.
Fiecare indignat nu vrea decat o democratie reala, in care toti sa raspunda in mod egal pentru faptele lor si asta inseamna ca cei care au provocat criza sa plateasca pentru faptele lor si sa nu continue sa beneficieze de bonusuri de milioane de euro, in timp ce numai anul acesta 15 mii de familii au ramas fara casa, luata de banca, iar generatia actuala nu are nici studii si nici locuri de munca.
De asemenea, indignatii vor ca la masa tratativelor sa nu se aseze doar patronatul si sindicatele, ca sa negocieze cine renunta la mai multe drepturi pentru a plati criza, ci sa fie prezent si bancherul, care continua sa aiba cele mai mari beneficii si cea mai mica disponibilitate de a oferi credite economiei.
Criza economica mondiala s-a produs din cauza faptului ca sistemul politic nu a avut abilitatea si previziunea necesare de a controla sistemul financiar, pentru a preveni o indatorare de acest tip, pentru ca de obicei sistemul politic este cel care se supune controlului lumii financiare, direct sau indirect.
Politicienii sunt cei care joaca pantomima sociala, dar productia show-ului o plateste un bancher. De aceea, politicienii actuali nu pot oferi o solutie crizei financiare, pentru ca, asa cum spun si indignatii, „cei care au creat problema nu pot fi solutia ei”.