Cealaltă faţă a monedei… Aşa şi-a început povestea Camelia Macriş (50 de ani), cadru didactic, cu 25 de ani de experienţă în învăţământ, rezidentă în Almeria, Andalucia. Ea şi multe alte colege au fost anunţate de Institutul Limbii Române (ILR) că nu mai sunt eligibile să facă parte din acest proiect numit Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească (LCCR), deşi încă nu apucaseră să predea nici măcar o singură oră în anul şcolar precedent.
Din acest motiv, trei profesoare, unele care predaseră doar două luni, au decis să treacă la fapte şi să dea ILR-ul în judecată pentru prejudicii. Iată povestea a două dintre profesoarele care au trecut prin acest procedeu de selecţie. În anul şcolar 2007-2008, 21 de profesori au făcut parte din proiectul-pilot al cursului de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească în Spania. În 2008, ILR a anunţat că proiectul a fost un succes şi că s-a decis extinderea sa. Astfel, cursul a început în 330 de şcoli, în care au susţinut ore 86 de profesori. Deşi 108 cadre didactice primiseră repartiţia pe posturi, acordurile româno-spaniole necesare pentru începerea cursurilor au fost încheiate după multe luni sau nu au mai fost încheiate. Astfel, unii dintre profesorii români nu au putut preda. Mai mult chiar, o mare parte dintre inspectorii şcolari spanioli nici nu ştiau de existenţa acestui proiect. Este adevărat că, în majoritatea comunităţilor în care proiectul se derulase şi în anul anterior, procesul didactic s-a desfăşurat fără mari probleme.
În cel de-al treilea an, 2009-2010, numărul profesorilor a fost redus, primind repartiţie doar 42 de cadre didactice. La sfârşitul anului şcolar 2008-2009, după ce cadrele didactice primiseră calificativele de sfârşit de an, ILR a dat asigurări că toţi cei care au obţinut „bine” şi „foarte bine” vor continua să predea în anul următor, conform metodologiei aflate în vigoare în acel moment. De specificat că mulţi dintre cei care predaseră fuseseră notaţi cu „bine”, deşi anul anterior, pentru acelaşi curs, primiseră „foarte bine”. Profesorii care au sunat pentru a se convinge că, într-adevăr, calificativul „bine” le permite continuitatea la catedră au fost convinşi să nu depună contestaţie pentru că nu este necesar.
În septembrie 2009, cadrele didactice au aflat că s-a adoptat o nouă Metodologie şi că, potrivit acesteia, toţi cei care au obţinut „bine” în anul şcolar 2008-2009 sunt eliminaţi din sistem, fără a avea drept de predare în 2009-2010. De asemenea, profesorii care nu reuşiseră să predea deloc, deşi nu din vina lor, au fost declaraţi respinşi.
„Am predat două luni, după alte şapte de aşteptare”
Oana Loredana Drăgoi locuieşte în localitatea Adra, din Andalucia. În 2008, s-a prezentat la concursul organizat de ILR şi a fost admisă, alături de alte patru colege din Andalucia. Însă era doar la începutul unui drum plin de amărăciune şi de umilire, pe care profesoara doreşte să-l facă public: „La repartiţia de la Ambasada României ni s-a alocat un număr de ore pe localităţi, deşi în contractul de colaborare se prevedea specificarea unor şcoli în care să predăm. Am ales numărul maxim de ore, 18 pe săptămână. Eu şi celelalte trei fete din Andalucia am fost îndrumate să ne adresăm Inspectoratului Şcolar General din Almeria, dar, pe 15 septembrie, autorităţile spaniole nu ştiau nimic de niciun proiect şi ne-au plimbat din birou în birou. Ne-au spus să aşteptăm că ne vor anunţa ei imediat ce au noutăţi. În februarie 2009, încă nu avea nimeni niciun răspuns pentru noi: nici românii, nici spaniolii.
Am auzit că una dintre colege, cea din Huelva, a insistat atât de mult pe la directorii şcolilor şi la inspectoratul şcolar încât, în cele din urmă, a reuşit să intre în câteva şcoli, deşi încă nu exista niciun acord semnat între Ambasada României şi autorităţile din Andalucia. Am decis să-i urmez exemplul. După multe, multe zile de insistenţe şi de bătut coridoarele, am reuşit, cu ajutorul unor inspectori şcolari, să-mi formez toate grupele, deşi nu prea aveam ce documente oficiale să le arăt pentru a prezenta credibilitate. Aveam o adeverinţă că sunt autorizată să predau la cursul despre care nu ştia nimeni nimic… dar redactată în limba română. Noroc cu domnul Aurel Mailat de la Ambasadă care mi-a trimis, la cererea mea, o traducere cu antetul Ambasadei. Era deja început de aprilie.„
„I-am dat în judecată pentru că nu vreau să scape nepedepsiţi”
„Nu am avut manuale pentru elevi, deşi s-a declarat oficial că s-au tipărit 10.000 de cărţi pentru 6.000 de elevi, iar email-urile mele către ILR au rămas fără răspuns”, ne spune în continuare Oana Loredana Drăgoi. „În iulie, am primit calificativul „bine”, ca şi foarte mulţi alţi colegi de ai mei, dar cum ni s-a spus că vom continua nu m-am neliniştit. Am luat legătura cu şcolile şi cu părinţii elevilor pentru pregătirea noului an şcolar. A căzut ca un trăsnet vestea că de la 1 octombrie nu mai am dreptul să predau, conform noii Metodologii. Era prea târziu pentru contestaţii, aşa că am contactat un avocat din Bucureşti. Iniţial eram vreo 30 de profesori, dar suma de 450 de euro care trebuia plătită i-a dat pe mulţi înapoi. În final am rămas doar eu, iar după plângerea pe care trebuia să o fac obligatoriu către ILR, conform contractului, i-am acţionat în instanţă. Am avut două înfăţişări, urmează cea de-a treia, în noiembrie. Avocatul mi-a spus clar că m-au dat afară după o metodologie care nu era în vigoare când s-au încheiat contractele, iar autorităţile din Andalucia mi-au eliberat o adeverinţă prin care se precizează că ei au recunoscut acest curs abia în anul şcolar 2009-2010, nu în 2008, când am fost eu trimisă să predau. Acum, ştiu de încă două colege care au pornit pe drumul acţionării în instanţă a ILR-ului„.
„Se apreciază calităţile profesionale, dar metodologia nu permite reînscrierea în program”
Cazul Cameliei Macriş se remarcă printr-o experienţa cu atât mai bizară întrucât a fost înlăturată din sistem înainte de a putea să predea măcar o singură oră. „O profesoară m-a informat că, pentru anul şcolar 2008-2009, în oferta educativă a cursului apare un număr mare de ore în Andalucia. Am crezut în posibilitatea reală de a-mi exercita profesiunea, într-un program a cărui seriozitate era garantată de ministerul Educaţiei, de Institutul Limbii Române, de Ambasada României în Spania şi de înţelegeri semnate cu Ministerul Educaţiei din Spania. Totul dădea impresia de seriozitate, de entuziasm, de bune intenţii. După repartiţia de la Madrid, cu toate că am fost bine primită în şcolile spaniole, pentru că nu exista acordul oficial nu am primit permisiunea de a desfăşura nicio oră de curs. La finalul anului şcolar, am cerut la ILR reînnoirea contractului, dar mi s-a răspuns că <<se apreciază efortul şi calităţile profesionale, dar metodologia nu permite reînscrierea în program>>„, ne precizează Camelia Macriş.
„Nimeni nu vorbeşte despre umilirea profesorilor din proiect”
„Acesta a fost momentul în care mi-am dat seama că eu si mulţi alţi profesori am fost folosiţi pentru ca instituţtiile române implicate să raporteze extinderea programului, succesul şi amploarea deosebită. Rapoartele elogioase ale ILR-ului, articolele festiviste din presă şi programele de la televiziune nu spun nimic despre toate aceste neregularităţi, despre zecile de istorii de eşec, dezamăgire şi frustrare pe care le-au trăit profesorii, despre capcana administrativă în care au fost prinşi sau despre cum s-au simţit folosiţi şi înşelaţi. Am adresat o scrisoare ILR-ului, dar nu mi-au raspuns. Am cerut explicaţii Ambasadei României şi Delegaţiei de Educaţie din Almeria. Cum răspunsurile acestor instituţii nu clarifică de ce am fost privată de dreptul la muncă, am hotărât să mă adresez pe cale juridică ILR-ului şi să solicit despăgubiri pentru traumele suferite. Până acum am prezentat plângerea prealabilă obligatorie către ILR, la care aştept un răspuns, iar apoi avocatul meu va deschide procesul„, ne mai spus Camelia Macriş, unul dintre profesorii de limbă română sin Spania, nemulţumiţi de modul de derulare a proiectului LCCR.
Pentru anul şcolar 2010-2011, în urma şedinţei de repartiţie din 27 august, doar 36 de profesori români au fost numiţi pentru a preda în opt comunităţi autonome spaniole: Andalucia, Aragon, Castilla La Mancha, Catalunia, La Rioja, Comunitatea Madrid, Murcia şi Comunitatea Valenciană.
