Finanțat de Fundația FIIBAP
O investigație efectuată de kinetoterapeuții din centrele de sănătate ale Managementul Asistenței Primare a Comunității din Madrid concluzionează că aplicarea tehnicilor de telereabilitare prin kinetoterapie la pacienții post-COVID realizează îmbunătățiri în calitatea vieții pacientului, în capacitatea acestora de a efectua activități din viața de zi cu zi și reduce severitatea dispneei. Acest studiu a fost publicat în revista științifică PLOS ONE, condusă de José Calvo, un kinetoterapeut de la Direcția de Asistență Nord pentru Asistență Primară și un profesionist de la Centrul de Sănătate Dr. Castroviejo din Madrid. Această activitate a fost realizată de un grup de profesioniști la care a participat și Marisa Gallardo, kinetoterapeut la Centrul de sănătate Valdelasfuentes din Alcobendas. Publicarea a fost posibilă datorită finanțării din partea Fundației pentru Cercetare și Inovare Biosanitară în Asistența Primară (FIIBAP).
Obiectivul cercetării, publicat în revista științifică PLOS ONE, a fost de a analiza dacă un program de exerciții de telereabilitare este capabil să îmbunătățească efortul fizic la pacienții cu oboseală și dispnee ca urmare a COVID-25. Metoda utilizată a fost structurată într-un program de telereabilitare bazat pe intervenții de educare a pacientului, activitate fizică, curățarea căilor respiratorii și exerciții de respirație efectuate în 11 sesiuni (3 sedinte/saptamana). Efortul fizic în timpul activităților din viața de zi cu zi, severitatea dispneei, calitatea vieții legate de sănătate, distanța parcursă și modificările saturației de oxigen și ale ritmului cardiac în timpul testului de mers de 6 minute au fost evaluate la momentul inițial, după program, la o lună și dupa o urmarire la 3 luni.
Studiul a obtinut ca rezultate imbunatatiri in activitatile vietii cotidiene, a calitatii a vieţii şi reducerea severităţii dispneei. În plus, a fost găsită o creștere semnificativă a saturației de oxigen înainte și după testul de mers pe jos de 6 minute în comparație cu valoarea inițială. De asemenea, cercetătorii au descoperit adaptări ale frecvenței cardiace în repaus în perioadele de urmărire și s-a observat un efort perceput mai scăzut înainte și după testul de mers, chiar dacă s-a parcurs o distanță mai mare.