Kremlinul luptă pe multe fronturi, pentru a evita răspunderea | via EUvsDisinfo

#ComisiaEuropeana – În această săptămână, Moscova a fost ocupată în sfera informațională, atât în ceea ce privește liniile frontului din Ucraina, cât și scena internațională. La principalele canale mediatice de stat, luptele sângeroase din jurul Bahmutului sunt descrise ca „acțiuni nesăbuite din partea Kievului”, iar valul de atacuri cu rachete rusești din 9 martie ca un „răspuns la atacurile teroriste”.

Există și o tăcere remarcabilă demnă de semnalat, iar distrugerile de la Mariupol de acum un an sunt un exemplu în acest sens.

La nivel internațional, Georgia este portretizată ca un „teren de joacă al influenței occidentale subversive”. Demonstrațiile recente din Tbilisi sunt descrise ca un „nou Maidan”de către principalele canale mediatice rusești, atât cele de stat, cât și cele „private”. Același lucru este valabil și în cazul Republicii Moldova, unde Kremlinul caută să ascundă ceea ce pare a fi un plan rusesc de răsturnare a guvernului de la Chișinău.

Inițiativa privind exportul de cereale prin Marea Neagră (BSGI): o prelungire scurtă, dar cu un joc amplu de învinuiriBSGI urma să expire la 18 martie, însă marți, pe data de 14, s-a considerat prelungit de comun acord. Moscova este cunoscută pentru intensificarea politicii sale duse pe marginea prăpastiei și pentru îmbrăcarea întregului proces într-un nor de manipulare: săptămâna trecută, ministrul de externe Lavrov și-a exprimat îndoiala cu privire la prelungirea BSGI. Aceasta vine după deplasările lui Lavrov mai ales în Africa, menite să dea un imbold pozițiilor Rusiei și să atragă înțelegere și un eventual sprijin în Adunarea Generală a ONU. Rețeaua diplomatică rusă a fost activ implicată în criticarea UE.

Suntem obișnuiți cu alegațiile Moscovei referitoare la implementarea BSGI și am început să le demontăm încă din mai, anul trecut – a se vedea aici. Repetarea lor la nesfârșit nu le face și să fie adevărate: „Cerealele sunt furate de SUA/UE din Ucraina”, „nu sunt vândute țărilor sărace”, „sancțiunile UE împiedică exporturile de îngrășăminte și alimente rusești” etc. UE a demontat 10 mituri populare ale Rusiei aici.

Confruntați cu tot acest zgomot de la Kremlin: închideți porțile în fața minciunilor rusești și nu luați în seamă teoriile conspirației. Iată două resurse care vă prezintă faptele:

statistici și angajamente referitoare la ceea ce fac țările UE pentru a atenua impactul războiului declanșat de Rusia în ceea ce privește alimentele la nivel mondialmișcările navelor raportate de Centrul comun de coordonare al ONU pentru BSGIMariupol: Distrugerea amintirii prin pedepse cu închisoarea și atacuri verbaleÎn această săptămână, pe 16 martie, se împlinește un an de la atacul oribil al forțelor ruse asupra teatrului din Mariupol, în care au fost uciși peste 600 de oameni care încercau să se adăpostească în subsolul Teatrului Academic Regional. Teatrul a fost printre primele dintr-o serie lungă de locuri emblematice unde țintirea deliberată a civililor de către Rusia a fost bine documentată pentru întreaga lume. (A se vedea și seria noastră referitoare la #KremlinNewspeakaici).

În fața acestei realități, propagandiștii recurg, de obicei, la contraatacuri: delegitimizarea inamicului („sunt soldați deghizați”/„oricum, sunt naziști”) sau denigrarea canalelor care prezintă știrea („Soros/Washingtonul/UE/mass-media anglo-saxonă minte în legătura cu asta sau cu cealaltă”). Sau condamnarea jurnaliștilor la ani grei de închisoare – a se vedea prezentarea noastră generală aici. Sau abaterea atenției acuzând inamicul exact de atrocitățile pe care chiar tu le-ai comis, dând volumul mai tare: „Inamicul comite genocid în Donbas” este o afirmație des întâlnită la emisiunile televiziunii de stat moderate de unul dintre principalii propagandiști, Vladimir Soloviov. Victimele de la Mariupol au fost desconsiderate ca fiind „actori” sau „soldați naziști din regimentul Azov”, „imaginile au fost trucate” etc. (a se vedea exemple aici).

Pe măsură ce ororile de la Mariupol au devenit cunoscute și luptele din jurul uriașei oțelării a orașului – Azovstal – s-au intensificat, la fel s-a întâmplat și cu campania Kremlinului de inundare a spațiului informațional, folosindu-se de un grup de canale mediatice și de o serie de conturi afiliate Moscovei de pe platformele sociale. De fiecare dată când purtătorii de cuvânt ai Kremlinului sau liderii militari ruși repetă astfel de acuzații, efectul dezumanizant al dezinformării crește. După cum am examinat aici, există o corelare între acuzațiile de genocid propagate până devin dominante și brutalitatea de pe câmpul de luptă.

Deja, afirmațiile necontenite ale Moscovei referitoare la „loviturile de precizie asupra orașelor ucrainene ca răspuns la teroarea Kievului” nu fac decât să ducă lumea cu zăhărelul, încercând să ascundă faptul că Rusia continuă să atace populația civilă. Valurile de rachete se repetă la intervale de câteva săptămâni, ceea ce ar putea sugera că Rusia lansează rachetele în același ritm în care le produce.

Georgia – criticile clasice ale KremlinuluiPlatformele Kremlinului au clamat „o altă tentativă inspirată de Occident de a schimba puterea prin forță” pe toate canalele mediatice – la televiziunile de stat, în presa scrisă de stat și pe platformele afiliate Kremlinului. Demonstranții din Tbilisi, care fluturau un steag al UE în timp ce erau împroșcați cu tunurile cu apă, au purtat cu ei un mesaj atât de puternic încât a declanșat reflexul obișnuit al Kremlinului: „mai mult ca sigur, este o operațiune sub acoperire a serviciilor secrete occidentale”, „este ceva orchestrat de SUA” sau „este un «nou Maidan» și ilustrează reticența anglo-saxonilor în a renunța la influență în Georgia”. Amploarea, gradul de participare și entuziasmul acestor proteste ilustrează un sentiment politic asumat la nivel local.

Am mai văzut acest reflex în ultimii ani, atunci când au avut loc schimbări politice determinate de mișcări populare în țările independente vecine Rusiei. A se vedea articolul nostru „Revoluții colorate peste tot”.

Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo din această săptămână:„Republica Moldova – Maia Sandu distruge limba moldovenească”. Nu. Este o acuzație lipsită de temei a Kremlinului, menită să stârnească tulburări la nivel local, în speranța că conducerea legitim aleasă a Republicii Moldova se va prăbuși. Moscova a încercat mai multe lucruri: a susținut că Chișinăul va ataca Transnistria sau că Ucraina va face la fel. Toate sunt menite să ascundă simplul fapt că conducătorii de la Kremlin nu suportă atunci când țările și oamenii din Europa doresc să se alăture UE și NATO.„Răpirea copiilor ucraineni de către Rusia este o păcăleală absurdă” – Din păcate, este adevărat că Rusia derulează un program sistematic de răpire a copiilor ucrainieni și de deportare a acestora în Rusia. Aceasta este printre cele mai nemiloase crime de război, care începe să fie acum din ce în ce mai documentată. Chiar și Filippo Grandi, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, a declarat că „Acordarea cetățeniei [ruse copiilor din Ucraina] sau darea lor spre adopție contravine principiilor fundamentale ale protecției copilului în situații de război…Acest lucru se întâmplă în Rusia și nu trebuie să se întâmple”.„Armenia – misiunea UE este o mișcare anti-rusească” – Greșit. Consiliul European a acceptat o solicitare din partea guvernului armean de a institui o misiune civilă în Armenia, EUMA, care desfășoară misiuni de patrulare de rutină de-a lungul frontierei cu Azerbaidjanul. Misiunea are un personal de circa o sută de observatori neînarmați, obiectivul fiind de a raporta cu privire la situația de fapt, de a contribui la stabilitate în zonele de frontieră ale Armeniei, de a consolida încrederea la fața locului și de a ajuta la crearea de condiții pentru eforturile de normalizare a relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan. Dacă toate acestea sunt considerate „anti-rusești”, ce să mai spunem…„Acordul între Serbia și Kosovo intermediat de UE este șantaj” – Nu. Uniunea Europeană a prezentat ambelor părți o propunere de normalizare a relațiilor dintre Serbia și Kosovo, cu care ambele au fost de acord, în principiu. Este unul dintre pașii concreți ai medierii de către UE a dialogului dintre Belgrad și Priștina. Rusia este invidioasă pe UE și încearcă din răsputeri să pună bețe în roate stabilizării mai largi a Balcanilor, nefiind deloc interesată de soarta sau de bunăstarea cetățenilor de aici. Din păcate pentru Moscova, nici sârbii și nici kosovarii, în marea lor majoritate, nu sunt dispuși să fie simpli pioni pe tabla de șah a Moscovei. Este o veste bună pentru regiune și pentru Europa. Iar aceasta este realitatea.

Sursa: Kremlinul luptă pe multe fronturi, pentru a evita răspunderea | via EUvsDisinfo