Am aflat cu profundă întristare vestea trecerii în neființă, la 8 august 2022, a scriitorului și academicianului Vasile Tărâțeanu, personalitate culturală marcantă a comunității românești din Ucraina. Este o veste care îndurerează în egală măsură pe toți cei care, în România sau în Ucraina, au rezonat cu spiritul său poetic viu și profund, cu eforturile sale rodnice pentru afirmarea spiritualității românești, precum și cu activitatea sa neobosită în slujba comunității românești din Ucraina și a promovării aspirațiilor și drepturilor firești ale acesteia. În aceste clipe grele transmit întreaga mea compasiune și sincerele mele condoleanțe familiei îndoliate.
Vasile Tărâțeanu a fost o personalitate polivalentă. Poet, publicist și traducător, unul dintre liderii reprezentativi ai comunității românești din Ucraina, președinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, membru al Comitetului Coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina, membru de onoare al Academiei Române. A fost ales vicepreședinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, în comitetul director al Congresului Spiritualității Românești.
Dedicat limbii și culturii române și comunității românești din Ucraina până în ultima clipă, Vasile Tărâțeanu a întruchipat chintesența evenimentelor majore care au marcat traseul generației de intelectuali români care s-a format la Cernăuți în anii ’70-’80 ai secolului trecut. Biografia sa profesională și personală s-a contopit, în mare parte, cu cea a evoluției comunității românești din regiunea Cernăuți.
Vasile Tărâțeanu a fost, de asemenea, o voce angajată, puternică și respectată în sprijinul românilor din Ucraina, inițiator și susținător a nenumărate proiecte menite să păstreze și să dezvolte identitatea culturală și lingvistică a românilor din regiunea Cernăuți. Ca deputat în Consiliul regional Cernăuți, în perioadele 1992-1996 și 2001-2006, s-a dedicat total efortului de promovare și afirmare a drepturilor minorității române din Ucraina.
Poate cea mai expresivă descriere a lui Vasile Tărâțeanu este cea făcută de Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, și el originar din regiunea Cernăuți: „Un om viu, făcut din arcuri și scripeți, spirit incoruptibil și de neînvins”.
Dumnezeu să-l odihnească! Memoria sa și a faptelor sale va dăinui de-a pururea!
Informații suplimentare
Născut la 27 septembrie 1945 în satul Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, Vasile Tărâțeanu a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității Naționale în 1972. Între 1969-1981 a fost reporter la ziarul regional „Zorile Bucovinei” din Cernăuți, iar între 1981-1991 redactor superior la redacția emisiunilor în limba română de la Radio Kiev. Între 1990-1994 a condus ziarul „Plai românesc” al Societății de Cultură Românească „Mihai Eminescu”.
Între cele mai importante publicații înființate de Vasile Tărâțeanu figurează „Arcușul”, și „Curierul de Cernăuți”. A fost membru fondator al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuți (1989), secretar al Societății (1991-1992), membru fondator al editurii „Alexandru cel Bun” din Cernăuți (1994), președinte al Fundației Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți (2000).
A fost autor a zeci de volume de poezie, publicistică, monografii culturale și albume, membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România.
Vasile Tărâțeanu a fost autorul unei vaste opere poetice, incluzând între altele volumele de versuri Harpele ploii (1981), Dreptul la neliniște (1984), Teama de înstrăinare (1990), Litanii din Țara de Sus (1995), Litanii (1996), Pământ în retragere (1999), Și ne izbăvește pre noi (1999), Dinafară (2003), Aruncarea zarurilor (2005), Degețelul salvator (2006), Cimitirul ambulant (2008), 101 poeme (2010), Până dincolo de umbră (2011). Publicistica sa a fost strânsă în volumele Iluzii și lanțuri (2001) și Stâlpul de foc (2007). A fost tradus în ucraineană, sârbă, suedeză, engleză, albaneză, franceză, macedoneană. Manualele pentru școlile românești din Ucraina includ astăzi unele dintre poemele sale.
