Mariana Achim este o româncă de succes în adevăratul sens al cuvântului. S-a născut la Tășnad, în Satu Mare, și trăiește în Spania de 17 ani. Este una dintre primele românce care au ajuns la un nivel atât de mare de integrare în societatea spaniolă, reușind să-și câștige un loc în lumea filmului spaniol.

Datorită eforturilor sale a reușit să ajungă pe marile ecrane din Spania și are la activ câteva filme spaniole cu producții importante. Ultimul film spaniol în care a jucat are un nume românesc: „Schimbare”. Mariana Achim are un rol secundar, însă participarea sa în acest film este un moment important pentru cariera sa de actriță în Spania.

– Despre ce este vorba în acest film care urmează să fie prezentat la „Festivalul Internațional de Film din Valladolid”?

– „Schimbare” este un film de Alex Sampayo și ascunde o poveste tristă care ne vorbește despre o familie spaniolă înstărită cu o fiică bolnavă. Părinții fac tot posibilul să-i ofere o viață sănătoasă, dar fiica lor are nevoie de un transplant, de o operație. Părintii intră în legătură cu mafia traficului de organe, care acționează în România și de aici decurge toată povestea pe care mi-ar face mare plăcere să o descoperiți vizionând acest film. Înainte de a ne prezenta cu „Schimbare” la SEMINCI Valladolid, acest film a fost prezentat în luna august la Festival des Film du Monde de la Montreal,  unde am avut o primire călduroasă din partea publicului. În această lună, pe 25 septembrie suntem prezentați la San Diego Film Festival-California. Putem să spunem că filmul are un parcurs pozitiv până în prezent și să sperăm că va continua în același fel.

– Cum s-au desfășurat filmările?

S-a filmat în Spania, mai exact în Galicia, iar o mică parte din film a fost produsă în Ungaria, la Budapesta. S-a filmat timp de 3 săptămâni, în mare goană și cum a fost pregătit din timp, cu repetiții, totul parcă a decurs mai ușor. Actorii sunt profesioniști și talentați, pe lângă Candela Peña și Luis Zahera, distribuția se completează cu actori internaționali, printre care am avut și eu marele noroc de a interpreta rolul Teodorei, vecina familiei și femeia lor de serviciu.

– De ce această temă privind traficul de organe și mai ales la copii?

– Aici nu vreau să intru prea mult în detalii, dar directorul filmului spunea într-un interviu că se bazează pe informații publicate de Organizația Mondială a Sănătății, iar cu acest film vrea să tragă un semnal de alarmă cu privire la traficul ilegal de organe, ale cărui victime sunt, deseori, copii nevinovați.

– Cum ați reușit să intrați în lumea filmului spaniol? Cine v-a descoperit?

– Nu pot să spun că m-a descoperit cineva. Am intrat eu singură în lumea filmului, începând cu mici interpretări ca figurant, după care am trecut la mici roluri cu replici. Mi-am dat seama că îmi place, că îmi doream mult să mă pun și eu în fața camerei de filmat și așa, încet, am prins curaj și încredere în mine și în talentul meu. Pas cu pas, am reușit să urc câte o treaptă ca să ajung acum să fiu pe o scară importantă din lumea cinematografiei. Mai am încă multe de realizat și sper să pot să ajung acolo unde mi-am propus.

– V-a ajutat faptul că sunteți româncă și că filmul românesc este apreciat datorită noii generații de regizori?

– Faptul că suntem români în Spania ajută și nu prea. Depinde de situație și în acest domeniu este ca și în altele. Te ajuți singur și lupți ca să demonstrezi că se poate chiar dacă ești român în Spania. Noi, românii, suntem un popor de oameni harnici, frumoși, inteligenți, talentați și trebuie să scoatem în evidență aceste calități și valori și, bineînțeles, să ne mândrim cu ele. Avem foarte mare noroc cu valul de regizori noi care își fac și ei un loc în această lume a filmului, care bineînțeles a fost lovită de criza economică. Să sperăm că vom trece repede peste aceasta.

– Este ușor să fii actor în Spania?

– Eu personal nu pot să spun că este ușor, dar sunt o fire optimistă și merg înainte, dar trebuie să ai și puțin noroc. Da, este adevărat că am reușit să lucrez în producții spaniole, dar trebuie să menționez că în drumul meu am întâlnit și „uși închise,  numai că pe mine când mă scoate cineva afară pe ușa, eu intru pe geam și pot să spun că am reușit. Suntem foarte mulți actori care luptăm pentru a ne face un loc  în lumea filmului, iar cu criza economică este mai dificil să găsești de muncă, dar bineînțeles nu este imposibil. Trebuie să fii sigur pe tine, ai nevoie de curaj, noroc și mult optimism. Toate acestea trebuie să le ai întotdeauna când te prezinți la un casting. Este un noroc și o mare bucurie să joci alături de mari actori, pentru că înveți câte ceva de la fiecare.

– Sunteți cunoscută în Romania ca actriță „spaniolă”?

– Nu, nu cred că sunt cunoscută, dar pe mine, personal, popularitatea mă interesează mai puțin. Eu sunt fericită că am reușit să fac în viață ceea ce îmi doream și ceea ce îmi place. Să faci în viață ceea ce îți place este ceva senzațional. Cine știe? Poate că în cazul în care filmul „Schimbare” ajunge în România, așa mă vor cunoaște. Oricum, vreau să specific faptul că mi-aș dori să lucrez și cu regizori români, pentru că sunt foarte mulți pe care îi apreciez.

– Care este visul dumneavoastră în ceea ce privește actoria?

– Pot să spun cu mâna pe inimă că visul meu se împlinește. Vreau să am de muncă, să fac ceea ce îmi place, să pot să duc cu mândrie arta mea și darul meu artistic pe marile ecrane și pe scena teatrului. Actoria este o profesie frumoasă, dar nu poți să îți permiți să o înșeli, pentru că riști să te înșele ea pe tine. Nu visez prea departe, nu am visuri prea mari, dar ceea ce vreau este să nu mă trezesc din visul pe care îl trăiesc acum. Mă simt realizată.

– Aveți proiecte viitoare cu alți regizori spanioli?

– Da, pot să spun că sunt norocoasă. În curând voi mai filma un lungmetraj cu actori spanioli. Nu pot să dau prea multe detalii. Ceea ce pot să zic este că am început deja repetițiile și curând voi auzi încă o dată: – Liniște! Începem filmarea… 3,2,1 acțiune! {loadposition publi-in-article}{jathumbnail off}