Comemorăm astăzi una dintre cele mai importante zile din istoria europeană și națională: Ziua Europeană de Comemorare a victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare și Ziua națională a Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului. Această dată are puternice semnificații pentru continent, pentru că este o formă simbolică de promovare a memoriei europene a victimelor regimurilor totalitare și autoritare dar, în același timp, evidențiază importanța respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și a statului de drept. Dar această zi are semnificații importante și pentru noi, românii.
În istoria europeană, 23 august 1939 coincide cu semnarea Pactului Ribbentrop – Molotov, un aparent pact de neagresiune între URSS și Germania nazistă, dar care conținea, de fapt, un protocol ce împărțea teritorii vaste din România, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și Finlanda în sfere de influență și care a produs milioane de victime inocente. Barbaria totalitarismelor s-a întins pe multe decenii, iar suferințele au fost cumplite.
Crimele, abuzurile, furturile și distrugerile produse de aceste regimuri nu pot fi pe de-a-ntregul cuantificabile. Iar autorii, complicii și dictatorii acestora nu și-au primit cu adevărat pedeapsa.
Ne amintim astăzi cu pioșenie de victimele stalinismului, nazismului, fascismului şi comunismului, zeci de milioane de oameni din România și din întreaga lume privați de libertate, torturați sau chiar uciși pentru curajul de a se opune regimurilor abuzive și dictatoriale, de a apăra drepturile semenilor și principiile democratice.
Traumele și crimele regimului comunist au umbrit istoria României, au lăsat răni adânci în societate și au distrus destine. Frica, dezbinarea și manipularea induse în rândul oamenilor, suferința, foametea, tortura și moartea, încălcarea flagrantă a drepturilor omului pentru generații de români sunt mărturii dureroase și pledoarie a istoriei pentru condamnarea fermă a crimelor și abuzurilor regimului comunist.
Istoria trebuie cunoscută și onorată prin ceea ce învățăm și transmitem generațiilor viitoare. O înțelegere comună a trecutului este bază a construirii viitorului nostru comun.
Este important să ne aducem aminte în această zi și de 23 august 1944, un eveniment istoric de o importanță semnificativă în istoria noastră, care a scurtat războiul cu 6 luni, salvând probabil sute de mii de vieți omenești. Îi datorăm recunoștință Regelui Mihai pentru aceasta, un act temerar și salvator deopotrivă, realizat din fruntea unei coaliții de lideri și partide istorice, moment ce a pus capăt războiului împotriva Națiunilor Unite și alianței cu Germania nazistă. Actul de la 23 august 1944 a schimbat soarta războiului pentru România, orientarea geopolitică a țării, a dus la repunerea parțială în drepturi a Constituției, la instaurarea unui guvern de uniune națională, la eliberarea deportaților și deținuților, victime ale regimului de dictatură militară, precum și la încheierea unui armistițiu cu Națiunile Unite.
Trebuie să recunoaștem astăzi că falsificarea semnificațiilor actului de la 23 august 1944 de către regimul comunist și transformarea într-un „act fondator” pentru Partidul Comunist, prin regimurile Dej și Ceaușescu, a fost o operațiune grosolană de manipulare a adevărului istoric și o colosală minciună.
Confiscată de un regim clădit pe minciună și teroare, ziua națională, vreme de aproape jumătate de secol, ne-a fost prezentată printr-un mare neadevăr. De aceea, recuperarea semnificațiilor și omagierea adevăraților autori ai actului de la 23 august 1944, trebuie să fie în continuare parte a unei politici a memoriei purtată cu responsabilitate și temeinicie de către istorici și cercetători și transpusă în discursul public și mai ales în educație.
În același timp, consider o datorie morală și o responsabilitate să facem cunoscut generațiilor tinere sacrificiul celor care au plătit cu ani grei de închisoare sau chiar cu viața pentru crezul lor, dar și curajul de a ține aprinsă flacăra vie a libertății, în pofida chinurilor cumplite prin care au trecut. Fără sacrificiul lor, fără curajul de a învinge regimul autoritar comunism, fără iubirea lor necondiționată față de țară și de popor, România nu ar fi devenit ceea ce este astăzi – un stat european ferm atașat valorilor democratice, țară membră NATO capabilă să ofere securitate cetățenilor săi.
De aceea, România are nevoie, la trei decenii de la prăbușirea ultimului regim totalitar, de mult mai multe locuri ale memoriei, care să promoveze victimele, să omagieze rezistența și disidența, să condamne criminalii și să dea sens unei narațiuni în care libertatea, adevărul, democrația, egalitatea, sunt valori câștigate prin sacrificiu pentru care merită să luptăm în fiecare zi.
În acest context, încurajez instituțiile, liderii, oamenii politici și cei aflați în poziții de decizie relevante să susțină, să promoveze și să genereze inițiativele civice și politice pentru ca, la nivel central sau local, să avem în următorii ani mai multe muzee, memoriale, locuri publice, piețe, străzi sau parcuri, ceremonii și evenimente publice care să amintească de victimele regimurilor totalitare pe care Europa și România le-au avut. Nu cred că este un mod mai folositor și mai puternic decât acesta, de a avea cât mai multe astfel de mărturii pe care generațiile tinere să le aibă ca dovezi incontestabile ale maleficelor ideologii care au devastat continentul în secolul XX.
Războiul din apropierea granițelor ne dovedește, încă o dată, că valorile democratice, drepturile omului, libertatea, pacea sunt bunuri neprețuite asupra cărora este nevoie să veghem zi de zi și să le apărăm de acțiuni și discursuri radicale, populiste sau revizioniste, bazate pe ură, violență și divizare.
Consolidarea culturii istorice, educația tinerilor în sensul respectării și promovării valorilor europene constituie pași importanți în direcția combaterii dezvoltării fenomenelor extremiste și de intoleranță.
În acest context, introducerea în programa liceală de studii a istoriei comunismului ca disciplină obligatorie va oferi tinerilor posibilitatea de a cunoaște temeinic trecutul recent al României, cu toate implicațiile sale, dar și avantajele funcționării democratice pentru societate, antidotul intelectual în măsură să combată tendințele populiste.
Drumul României alături de statele occidentale libere și democratice este ferm asumat și rămâne ireversibil. Voința exprimată limpede de români este pentru un viitor democratic, fundament stabil pentru dezvoltarea societății noastre și o viață mai bună pentru cetățeni.
Să ne rugăm pentru memoria victimelor regimurilor totalitare și să onorăm pentru totdeauna sacrificiul și suferința lor!
