#ComisiaEuropeana – De mai bine de un an, canalele mediatice rusești controlate de stat și comentatorii pro-Kremlin încearcă să se convingă pe ei înșiși și lumea întreagă că transferul forțat și deportarea ilegală a copiilor ucraineni în Rusia sau în teritoriile ocupate temporar de Rusia sunt „umanitare”, „voluntare” și servesc nevoilor copiilor.
Mass-media rusă controlată de stat a difuzat povești emoționante despre sute de familii rusești care se înghesuie să adopte orfanii din Donbas și Ucraina, în timp ce unii dintre copiii ucraineni din Mariupol au fost folosiți ca „recuzită” de către propagandiștii Kremlinului și au fost nevoiți să le mulțumească și să își îmbrățișeze „salvatorii” într-o apariție regizată în cadrul unei manifestații pro-război de la Moscova.
Gazda unei manifestații pro-război organizate pe stadionul Lujinski din Moscova în februarie 2023 încurajează o fată ucraineană și alți copii „să nu fie timizi și să vină să își îmbrățișeze salvatorul”.
Firește că niciuna dintre aceste manevre de propagandă emoțională nu a pomenit nimic despre distrugerile masive provocate de Rusia, care au dus la strămutarea a milioane de ucraineni, inclusiv copii, sau despre țintirea deliberată a infrastructurii civile în care se adăposteau copii.
Apoi, la 17 martie 2023, Curtea Penală Internațională (CPI) a spart bula propagandei.
Emiterea de către CPI a mandatelor de arestare pe numele lui Putin și al comisarului rus pentru drepturile copilului, Maria Lvova-Belova, a întors cu susul în jos discursul de dezinformare al Kremlinului referitor la „evacuarea copiilor spre binele lor”. În anunțul său, CPI a spus că „există motive rezonabile să credem” că atât Putin, cât și Lvova-Belova poartă „răspunderea penală individuală” pentru deportarea ilegală a copiilor ucraineni în Rusia. Anunțul a mai arătat că, departe de a fi măsuri umanitare, deportările întreprinse de Rusia reprezintă atrocități umanitare demne de a fi urmărite penal la nivel internațional. CPI a acuzat conducerea Rusiei exact de transferurile ilicite de copii de care canalele sordide de dezinformare pro-Kremlin îi acuzaseră anterior pe ucraineni și pe occidentali. După cum era de așteptat, comentatorii ruși nu au putut să reacționeze decât proliferând amenințări neputincioase la adresa Curții și a judecătorilor săi și apelând la minciuni tot mai absurde.
Cum a înfățișat Kremlinul toate aceste fapte abominabile? Haideți să reflectăm puțin și să vedem cum s-a ajuns aici.
Numărul refugiaților
Potrivit comisarului ucrainean pentru drepturile copilului, Dariya Herasymchuk, până la 30 martie, Rusia deportase ilegal cel puțin 19 514 copii din Ucraina în Rusia, însă numărul real ar putea fi de câteva sute de mii.
Transferul forțat și deportarea ilegală a mii de copii ucraineni de către Rusia au fost recunoscute și de raportul recent al OSCE cu privire la „Mecanismul de la Moscova”, referitor la încălcările și abuzurile în ceea ce privește dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al drepturilor omului. Raportul, inițiat de 45 de țări, a constatat că „Rusia a strămutat un număr mare de copii ucraineni” și că „practica transferului forțat și/sau a deportării copiilor ucraineni în teritoriile ocupate temporar și pe teritoriul Federației Ruse poate echivala cu o crimă împotriva umanității”.
În total, milioane de ucraineni – copii și adulți – au fost nevoiți să fugă din calea războiului. Agenția pentru refugiați a ONU raportează că peste 2,8 milioane de refugiați ucraineni se află în Rusia, iar peste 5 milioane sunt înregistrați în prezent în Europa în baza Directivei UE privind protecția temporară sau a altor scheme naționale similare. Din februarie 2022 până acum, în total circa 16 milioane de persoane au fost nevoite să își părăsească locuințele din Ucraina, dintre care circa 8 milioane și-au găsit adăpost în afara Ucrainei, în principal în UE, iar circa 8,2 milioane au fost forțate să se mute în alte regiuni de pe teritoriul Ucrainei. Din fericire, mulți au reușit să se întoarcă, însă acest număr impresionant, pe lângă miile de persoane ucise sau rănite, indică amploarea războiului și a suferinței oamenilor.
Cu mult înainte ca CPI să emită mandatele de arestare, canalele de dezinformare pro-ruse au susținut că Rusia a acționat cu compasiune evacuând oamenii din zonele de război și au înfățișat deportările forțate ca fapte mărețe care atestă generozitatea Rusiei, mai ales în orașul Herson și în împrejurimi. De obicei, propagandiștii ruși prezintă „evacuările” ca fiind rezultatul bombardamentelor ucrainene, adesea cu armament occidental. Interviurile realizate de terțe părți cu „cei evacuați” zugrăvesc însă un scenariu mult mai sinistru. Deseori, forțele ruse i-au trimis pe ucrainenii prinși în teritoriile ocupate de Rusia în tabere de „filtrare”, unde cei suspectați că au simpatii pro-ucrainene sunt torturați și uneori dispar fără urmă și unde, ca o practică aparent obișnuită, copiii sunt separați de părinții lor.
CPI indică „răspunderea penală individuală” a Kremlinului
Mandatele de arestare emise de Curte au demascat mistificarea Kremlinului. Nemaiputându-se ascunde în spatele unor insinuări dubioase, principalii comentatori ruși au fost siliți să recurgă la hiperbole. O poveste a numit decizia de emitere a mandatelor drept o „bacanală juridică fără precedent”. O alta a amplificat afirmațiile conform cărora nu va face decât să sporească riscul unei confruntări nucleare. Iar o alta a susținut că decizia este o „farsă” menită să îi incrimineze pe Putin și Rusia.
Canalele mediatice pro-Kremlin au mers curând mai departe, atacând însăși legitimitatea CPI. La fel cum s-a întâmplat și cu alte organisme internaționale care au îndrăznit să pună sub semnul întrebării acțiunile Rusiei, canalele de dezinformare au numit CPI o armă politică. Sputnik a declarat că CPI „a fost transformată într-o armă de sprijinire a imperialismului SUA”. Un articol în limba italiană a susținut că mandatele au distrus și „ultima fărâmă de credibilitate” a Curții. Sputnik Afrique (succesorul RT France, acum în faliment) a numit CPI „brațul secular al sistemului recolonialist”, sperând să manipuleze sau să spele pe creier publicul din Africa, dar și din Rusia și din alte părți ale lumii.
Scopul tuturor acestor povești este evident. În loc să vorbească despre dovezile care stau la baza mandatelor sau să recunoască posibilitatea ca țara să fie, în fapt, condusă de un criminal de război, comentatorii pro-Kremlin au încercat frenetic să schimbe subiectul.
Narațiuni insidioase
Una dintre cele mai insidioase încercări de a schimba narațiunea a venit sub forma unui „documentar” RT care acuza ucrainenii, occidentalii și ONG-urile occidentale, inclusiv Medici fără Frontiere, că răpesc copii pentru a le recolta organele sau pentru a-i supune traficului sexual. Tactica este familiară – „acuză-ți oponentul de fapte revoltătoare și folosește-te de acuzații pentru a-ți justifica propriul comportament reprobabil” – și a mai fost folosită în trecut. Chiar și înainte de invadarea la scară largă a Ucrainei, canalele mediatice pro-Kremlin au acuzat în mod fals Ucraina că recoltează organele soldaților săi.
Alte articole au născocit povești fanteziste despre guvernul ucrainean care „fură” copiii din Donbas și îi dă „pedofililor britanici” sau îi dă la schimb pe armament. Și UE a fost acuzată că „fură copiii” de la părinții lor refugiați.
Astfel de minciuni murdare au pândit întotdeauna în colțurile întunecate ale discursului pro-Kremlin. Însă după decizia CPI, s-ar părea că Kremlinul le-a lăsat să mișune în voie în văzul tuturor. Chiar și oficialii ruși de rang înalt le-au încuviințat. Purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de externe, Maria Zaharova, a comentat că „grija imaginară a Occidentului în legătură cu soarta copiilor evacuați de Rusia dintr-o zonă de război pare ipocrită și cinică în contextul înrăutățirii problemelor catastrofale cu care se confruntă mii de minori ucraineni în țările UE”.
Bineînțeles că UE și-a deschis porțile pentru refugiații ucraineni, inclusiv pentru copiii lor, oferindu-le totodată o gamă largă de programe de sprijin. Despre ce condiții „catastrofale” vorbește Zaharova? Cine să știe? Pentru a distrage publicul, mai bine debitezi neadevăruri decât să înfrunți faptele.
Pașii justiției
Decizia CPI este doar primul pas din ceea ce ar putea fi decenii de procese și condamnări internaționale în legătură cu crimele de război comise de ruși cu ocazia invadării Ucrainei decise de Putin. Deși pașii justiției ar putea fi lenți, aceștia sunt constanți. La 19 martie, Înaltul Reprezentant al UE, Josep Borrell, a numit decizia „începutul unui proces de responsabilizare … și de tragere la răspundere a liderilor ruși”.
Câteva zile mai târziu, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că, împreună cu prim-ministrul polonez, Mateusz Morawiecki, în parteneriat cu guvernul ucrainean, a inițiat măsuri menite să pună presiune pe Rusia pentru a returna copiii ucraineni în țara lor. În prezent, sunt identificate resursele pentru aceste măsuri.
Astfel de remarci nu au valoarea „captivantă” a propagandei. Însă măsurile judiciare pe care le reprezintă au o rezistență mult mai mare. La rândul lor, aceste măsuri înștiințează conducerea de la Kremlin că crimele de război comise de Rusia în Ucraina, inclusiv deportarea forțată a copiilor, nu vor rămâne fără consecințe.
