Au trecut 6 ani de cand stam in anticamera Europei, asteptand cu caciula in mana sa ne invite cineva la masa, impreuna cu membrii acestui club, care continua sa fie prea select pentru noi.
De 6 ani stam cu ochii beliti la vitrina luminoasa in care se vede turta dulce din care e facuta Europa ideala a egalitatii sociale. Vedem visul european, dar nu-l putem atinge, pentru ca inca nu suntem destul de egali in drepturi, asa cum ni se cere, de altfel, sa fim la capitolul obligatii.
Nu ma asteptam ca guvernul spaniol sa elimine in 2013 restrictiile aplicate romanilor pe piata muncii, dar am sperat sa ma insel inca o data si sa ne bucuram din nou de drepturi depline ca cetateni europeni. In 2009, cand Spania suferea o crestere mult mai mare decat acum a numarului de someri, guvernul socialist a decis, in mod suprinzator, sa suspende moratoriul pe piata muncii. Ministrul Celestino Corbacho spunea atunci ca nu s-au vazut avalanse, desi numarul romanilor din Spania se dublase imediat dupa 2007, anul intrarii Romaniei in UE.
Mesajul era ascuns, dar si foarte evident. Romanii au drept de vot la alegerile locale si in 2011 trebuiau sa rasplateasca gestul socialistilor. Oricum, inca dinaintea alegerilor din 2011, secretarul de Stat de la Ministerul Muncii, Ana Terron, se pregatea sa introduca din nou moratoriul pentru romani, de aceasta data motivand ceea ce nu era o motivatie in 2009: ca a crescut prea mult numarul romanilor in Spania.
Restrictiile au revenit asadar in Spania in ultima saptamana din iulie. Ambasada Romaniei a fost instiintata dinainte ca in 22 iulie vor fi aplicate din nou restrictii. S-a incercat ceva pe partea diplomatica, dar se pare ca totul a fost un fiasco. Ana Terron s-a dus la Bucuresti sa anunte vestea cea proasta, iar oficialii romani, care nu banuiau nimic, o asteptau cu cadouri si cu protocolul obisnuit.
Partea romana nu a reusit atunci sa intoarca verdictul in favoarea romanilor din Spania si restrictiile au fost reactivate sub forma cea mai perversa cu putinta, din 22 iulie 2011. Accesul pe piata muncii a fost restrans nu doar pentru romanii care urmau sa vina in Spania, ci pentru toti romanii care nu se aflau inregistrati ca someri sau ca angajati. Sute de mii de romani din Spania au ramas astfel fara accesul liber pe piata muncii desi nimeni nu le-a iertat ratele la chirii sau credite bancare si cu toate ca se aflau in Spania de ani de zile.
Legea din 22 iulie 2011 a provocat cele mai mari neajunsuri romanilor din Spania care de atunci nu mai puteau sa se angajeze pe piata muncii decat daca obtineau o oferta si gaseau un angajator dispus sa faca niste eforturi birocratice in plus. Majoritatea firmelor de ocupare temporara a fortei de munca au inceput atunci sa scoata din liste cv-urile romanesti pentru ca se credea ca toti romanii au pierdut dreptul de a munci in Spania.
De la inceputul lui 2012, problemele legale ale romanilor s-au dublat odata cu planul de sustenabilitate a sistemului sanitar spaniol. Guvernul lui Mariano Rajoy incepuse cu taierile bugetare ca sa reduca datoria tarii si una dintre masuri viza reducerea cheltuielilor sanitare. Ca sa devieze atentia opiniei publice spaniole, ministrul Sanatatii, Ana Mato, a iesit la tribuna cu deficitul realizat de strainii care isi fac operatii gratuite in Spania.
Se vorbea de un deficit de 1 miliard de euro in 2010, care ar fi fost provocat de strainii fara drept la sanatate gratuita. Justificarea era aberanta, dar scopul nu era ca sa explice ceva ci ca sa distraga atentia. Romanii au aparut si ei in compozitia bombei mediatice, la cateva zile, cand ministrul regional de Sanatate din Castilla La Mancha, a iesit in presa cu declaratii acuzatoare la adresa romanilor care isi fac operatii in Romania si pe care Spania trebuie sa le plateasca. Nimeni nu se intreba daca acele persoane au dreptul sa foloseasca acel card european de sanatate sau daca sunt contribuabili la bugetul Spaniei.
Pe langa numele manjit, romanii au ramas si cu problema asistentei sanitare, la fel ca si ceilalti europeni. Apoi mai bine de o luna, Politia nu a emis numere de inregistrare pentru straini, necesare pentru angajare, studii sau orice alta activitate, pentru ca guvernul spaniol inca nu pregatise setul de cerinte pentru straini.
Dupa ce s-au clarificat lucrurile, strainii comunitari au inteles ca nu mai puteau sa primeasca rezidenta decat daca dovedeau faptul ca au bani sau asigurare de sanatate.
In toata aceasta perioada, romanii au suferit abuzuri din partea administratiei spaniole si au fost nedreptatiti de tara in care au platit impozite, si-au cumparat case si in care isi dau copiii la scoala. De aceea, cu totii speram ca acest guvern, care oricum nu pare sa-i pese de opinia strazii, va renunta la niste restrictii lipsite de noima si care nu fac decat sa-i trimita pe romani in subteranul economiei.
Dar inca o data romanii trebuie sa se descurce singuri in aceasta odisee europeana, pentru ca nimeni nu le va apara interesele. Guvernul Ponta 2 bea sampanie acum, cu ocazia juramantului, in timp ce cabinetul Rajoy ii nedreptateste pe romanii, care acum au un regim mult mai strict de rezidenta decat strainii din afara Uniunii Europene.
Restrictiile puteau fi evitate daca guvernul Romaniei ar fi pus ceva consistent pe masa negocierilor atunci cand Rajoy a fost la Bucuresti la Congresul Popularilor Europeni. Pentru ca noi, cetatenii, am devenit o marfa, prea ieftina uneori, insa guvernantii trebuie sa fie destul de inteligenti ca sa ne scoata la un pret bun.
Acum nu ne ramane decat sa suportam inca un an de restrictii injuste, care nu vor scoate Spania din criza, dar care vor saraci familiile romanilor stabiliti in Spania si care, la randul lor, vor saraci familiile din Romania.
Ne putem consola insa oricand cu oficialii romani ai guvernului, care vin degeaba la Madrid si putem continua sa le gasim scuze politicienilor spanioli, indiferent de partid.
Muchas gracias, senor Rajoy! No hay de que, Mr. Ponta!
