Un grup de romani din Sevilla care lucreaza in casele spaniolilor a facut o obisnuinta din a se reuni, duminica de duminica, pe marginea raului Guadalquivir sau la liturghie, ocazie cu care vorbesc despre tot ce li s-a intamplat pe parcursul saptamanii.

In Andalucia, campania agricola de cules fructe si legume este in toi, dar multi romani lucreaza si in casele de spanioli ca „interni„, cu un program de luni pana sambata. In acest regim, lucreaza, mananca si dorm, pentru mai multi sau mai putini bani, in casa in care sunt angajati.

Ca sa se destinda dupa o saptamana de munca, unii dintre acestia se intalnesc duminica, pentru ca este singura zi libera din saptamana, si povestesc ce li s-a mai intamplat de-a lungul saptamanii la locul lor de munca, in casele spaniole.

Mariana este o romanca din Barlad si se afla de doua luni in Spania, unde lucreaza ca „interna” la o familie si ingrijeste trei copii. „Mi-e greu, mai ales ca nu inteleg bine limba, muncesc de dimineata de la 8 pana seara la 9, avand pauza doar o ora pe zi pentru masa. Calc, spal, am grija de copii, fac tot ce mi se cere in casa pentru cei 750 euro cat ma plateste pe luna. Am lasat sotul in tara si trei copii, iar baiatul mai mare e deja la facultate. In tara am lucrat la o fabrica de confectii din Barlad„.

Chiar daca uneori conditiile sunt destul de grele in comparatie cu ceea ce primesc la sfarsit de luna, multi prefera sa munceasca in acest regim, decat in Romania.

Iuliana este din Iasi si lucreaza intr-o casa in care are grija de patru copii mici, intre un an si 10 ani. „Sunt de doi ani in Sevilla. Inainte am lucrat la o croitorie in Iasi, dar nu castigam prea mult. Am doua fete care studiaza si pentru ele am venit aici, ca sa pot sa le trimit bani sa-si termine studiile. Asa vor gasi un lucru mai bun si mai usor. Familia spaniola ma plateste 700 de euro, dar nu-mi plateste nici concediu, nici alti bani pentru asigurarile sociale. N-am incotro, insa trebuie sa rezist, mai ales acum ca este greu sa-ti gasesti un loc de munca„.

Mirela, tot din Barlad, a venit la Sevilla de 1 an si trei luni si lucreaza intr-o casa in care are grija de trei copii. „Muncesc de luni dimineata, de la 7, pana sambata la jumatatea zilei. A?a este cand lucrezi interna, nu poti sa iesi din casa in cursul saptamanii. Primesc 750 euro, pe care aproape toti ii trimit in tara lunar, deoarece am o fata studenta la facultate in Bucure?ti, un baiat in clasa a XII – a si sotul. Incerc sa mai rezist un an, iar dupa aceea ma voi intoarce acasa la familie, pentru ca mi-e foarte greu fara ei. Am noroc ca ne-am format un grupulet de romani care lucreaza ca si mine, interni in case, si ne mai plangem unii la altii. Asa ne mai trece dorul de casa si de familie„.

Pentru altii este mai usor ca sunt impreuna. Condela si Vasile sunt o pereche din Brasov si lucreaza impreuna ca „interni” in aceeasi casa. „Suntem casatoriti de 30 de ani si avem doi copii, unul in Brasov si o fata in Bucuresti, casatorita. Eu am venit acum patru ani, iar dupa aceea, la un an, mi-am adus si sotul. Nu ne vom intoarce prea curand, deoarece dorim sa mai adunam ceva banuti pentru vremea cand vom fi batrani si nu vom mai putea munci. Amandoi primim 1200 de euro pe luna, lucrand de luni pana sambata„.

Printre romanii care se intalnesc la final de saptamana se numara si basarabeni ca Alexandra din Chisinau, care marturiseste ca lucreaza de 6 ani si trei luni in Spania pentru 750 euro pe luna. „Lucrez la o batrana si am avut noroc cu ea pentru ca mi-a facut un contract si imi plateste si asigurari sociale, plus bani de vacanta. Ma simt foarte bine in grupul romanilor, cu toate ca merg din cand in cand si la concetatenii mei. Romanii de aici mi se par mai veseli si mai deschisi,  cu toate ca necazurile, de multe ori, ne fac sa fim tristi. Toata familia mea este in Chi?inau, un baiat si o fata casatorita care are si un copilas micut. Sunt bunica, ce sa mai zic„.

Mirelei ii place in Sevilla, „dar nu ne place ca, de multe ori, suntem discriminati fata de alte nationalitati si fata de ei, spaniolii. Chiar daca suntem discriminati pe nedrept, de multe ori, ne gandim ca trebuie sa ne ajutam familiile de acasa si trecem peste toate„.

Pentru toti, intoarcerea acasa este cel mai important lucru, dar deocamdata o amana, din cauza situatiei economice din tara. In continuare, insa, le ramane bucuria reintalnirii in fiecare duminica, momente in care isi impartasesc durerile si bucuriile, cu gandul la familiile din Romania.