O trăsătură definitorie a dezinformării pro-Kremlin este repetitivitatea acesteia. În pofida tuturor afirmațiilor scandaloase pe care le fac, posturile pro-Kremlin sună adesea ca un disc stricat care se limitează la o mână de mesaje de bază pentru publicul intern și internațional. Acest lucru nu e nici din întâmplare, nici din neglijență, ci intenționat: repetiția face minciunile să pară mai credibile. Serviciile de dezinformare pro-Kremlin reușesc acest lucru respectând un set de narațiuni recurente care funcționează ca modele pentru anumite povești.
O narațiune este un mesaj general, comunicat prin texte, imagini, metafore și alte mijloace. Narațiunile ajută la transmiterea unui mesaj, creează suspans și dau o formă atractivă informațiilor. Ele pot fi combinate și modificate în funcție de evenimentele curente și de atitudinile predominante. Unele dintre ele există de sute de ani – încă din secolul al XIX-lea au fost documentate unele variante ale narațiunii „Occidentul în declin”. EUvsDisinfo a identificat un set de cinci narațiuni dominante utilizate de către punctele de dezinformare pro-Kremlin, precum și elementele-cheie ale tehnicii narative a Kremlinului. Am văzut aceste narațiuni-cheie de dezinformare pro-Kremlin folosite în numeroase ocazii: în încercările de ingerințe electorale, în timpul pandemiei COVID-19, în efortul de a justifica războiul neprovocat din Ucraina.
Pe parcursul următoarelor săptămâni vă vom oferi o prezentare actualizată a celor mai frecvente cinci narațiuni de dezinformare care continuă să apară în sursele de dezinformare rusești și pro-Kremlin. Iat-o pe prima.
Prima narațiune-cheie în dezinformarea pro-Kremlin: Elitele împotriva poporului
Ideea unei elite rupte de oamenii care muncesc din greu este foarte prezentă în istoria politică. Mai mulți politicieni și mișcări politice au pretins că reprezintă vocea omului de rând, a omului mărunt, a majorității tăcute, împotriva unei clici corupte și îngâmfate, formate din reprezentanți ai partidelor politice, ai corporațiilor și ai mass-mediei. Această narațiune nu este o invenție a Kremlinului, dar sursele de dezinformare pro-Kremlin o exploatează frecvent.
Țapi ispășitori pe alese
Această narațiune poate fi foarte reușită, deoarece îi oferă publicului-țintă un țap ispășitor pe care să dea vina pentru orice nemulțumire: bancherii, marile corporații, evreii, oligarhii, musulmanii, birocrații de la Bruxelles – și lista poate continua. Serviciile de dezinformare rusești au exploatat intens această poveste pe parcursul pandemiei de COVID-19, afirmând în mod notoriu că Bill Gates fie a inventat coronavirusul, fie folosea vaccinurile anti-COVID pentru a implanta „microcipuri”.
Narațiunea este strâns legată și de diverse convingeri conspiraționiste. O trăsătură comună este afirmația existenței unor elite secrete: conducători din umbră, marionetiști cu intenții odioase. De-a lungul pandemiei, acesta s-a dovedit a fi un model funcțional, eficient și confortabil pentru producătorii de dezinformare. Site-ul EUvsDisinfo conține numeroase afirmații cum că virusul ar fi creat de om și că măsurile de limitare a răspândirii sale nu ar fi decât modalități ale elitelor de a distruge viața oamenilor de rând.
Pe lângă pandemie, această narațiune a fost folosită în ajunul referendumului pentru Brexit din 2016, după cum demonstrează aceste două articole din Sputnik: „Amenințarea eurocrației amenință Europa”(opens in a new tab) și „Waffen-EU”(opens in a new tab).
Anglo-saxonii și Ucraina
Narațiunea „Elitele împotriva poporului” a fost folosită și în contextul invaziei Rusiei în Ucraina. Publicațiile pro-Kremlin au încercat să prezinte invazia Rusiei ca pe un complot „anglo-saxon”, care îi învrăjbește pe slavi unii împotriva altora.
În limbajul pro-Kremlin, termenul de „anglo-saxoni” este folosit ca termen universal pentru a defăima Occidentul, în special Regatul Unit și SUA. Se presupune că anglo-saxonii sunt vicleni și însetați de sânge și că pun la cale comploturi nefaste în vederea dominației globale. Termenul este folosit frecvent pentru a construi convingeri conspiraționiste și are un iz de „ciocnire între civilizații”, contribuind la încadrarea Occidentului ca fiind „celălalt” și consolidând ideea că Rusia aparține unei „civilizații diferite”.
Prin urmare, în Ucraina este vorba despre elite (anglo-saxone) împotriva poporului (slav), conform experților în răstălmăciri pro-Kremlin: anglo-saxonii vor un conflict cu Rusia cu orice preț, au organizat lovitura de stat din 2014 deghizată în protest democratic, vor să implice Ucraina într-un război împotriva slavilor și folosesc Ucraina ca pe un avanpost antirusesc etc.
Minciuni ale rațiunii
Povestea elitelor împotriva poporului are o istorie îndelungată, de peste o sută de ani. Susținătorii acesteia pretind că sunt vocea rațiunii și că pledează în numele cetățenilor lipsiți de drepturi, spunând adevărul pentru a înfrunta elitele care caută să ascundă cu orice preț „adevărul”.
„Adevărul” se poate referi la o mare varietate de aspecte, inclusiv la război și pace, migrație, economie, în timp ce elitele considerate „vinovate” de ascunderea adevărului sunt alese în mod strategic pentru a se potrivi cu doleanțele publicului-țintă. Într-adevăr, această narațiune poate fi adaptată și aplicată la un număr aparent infinit de probleme: „Criza migrației este provocată de marile corporații pentru a obține forță de muncă ieftină(opens in a new tab)”; „farsa încălzirii globale(opens in a new tab) este folosită de bancheri pentru a distrage atenția publicului de la problemele din lumea reală”; „corporațiile globale, în principal producătorii de arme, sunt responsabile pentru războiul din Ucraina”.
În cele din urmă, în timp ce această narațiune pare, la suprafață, să simpatizeze cu oamenii obișnuiți, rădăcinile sale sunt, de fapt, autoritare. Rareori se aduc dovezi care să susțină afirmațiile făcute și, conform principiilor gândirii conspiraționiste, chiar absența dovezilor este uneori folosită ca dovadă: „Vedeți cât de puternice sunt elitele, ascunzând orice urmă a conspirației lor!” De obicei, această narațiune cere, de asemenea, ca cititorul să se bazeze exclusiv pe cuvântul naratorului: „Știu adevărul, credeți-mă!” Într-adevăr, la fel ca toate narațiunile bazate pe convingeri conspiraționiste, aceasta îi cere publicului să accepte afirmațiile pe bază de încredere, nu de dovezi.
Citiți mai multe despre narațiunea „Elitele împotriva poporului” aici. Citiți mai multe despre narațiunea privind anglo-saxonii aici.
