Discursul pronunțat recent de primul ministru israelian, Benjamín Netanyahu, în fața Congresului Statelor Unite, a fost caracterizat drept o pălmuire la adresa Administrației Obama de șefii diplomației americane.

O palmă peste față care adâncește și mai mult separarea dintre Washington și Tel Aviv? În mod aparent, atitudinea indrăzneață a lui Netanyahu nu l-a iritat doar pe Barack Obama, ci și pe majoritatea colaboratorilor săi. A fost picătura care a umplut paharul…

Nu se obișnuiește ca un om de stat să folosească tribuna parlamentară a unei țări străine ca să le atragă atenția reprezentanților aleși ai unei națiuni cu privire la pericolele – fictive sau reale – provocate de politica dusă de guvernanții acesteia. Și totuși, exact acest lucru l-a făcut Benjamín Bibi Netanyahu prin împotrivirea sa față de posibilul pact nuclear cu Iranul. Liderul partidului Likud, invitat de majoritatea republicană din Congres ca să intervină în dezbaterea de politică externă, a asigurat că ipoteticul acord „negativ” cu țara ayatolahilor nu va face decât să netezească drumul către o catastrofă nucleară.

Dacă pe americani îi interesează securitatea lor, pe israelieni ne interesează supraviețuirea, a semnalat Netanyahu. Avertismentul său a fost primit cu jubilație de congresmenii republicani (dar și de democrați), partizani ai unei politici dure în relațiile cu țările rebele – Corea de Nord, Iran, Siria… Rusia. O atitudine tulburătoare, dacă avem în vedere proliferarea focarelor de tensiune care însoțesc spectaculoasele reajustări geostrategice inițiate în ultimul deceniu al secolului XX.

Trebuie amintit faptul că Netanyahu a fost unul dintre primii politicieni care au alertat, la finalul anilor 90, asupra pericolului reprezentat de programul nuclear iranian. De fapt, establishment-ul israelian nu a anulat niciodată posibilitatea unei intervenții armate împotriva instalațiilor atomice din Teheran, opțiune respinsă de ultimii reprezentanți de la Casa Albă. Dacă acum autoritățile de la Tel Aviv vor să păstreze cu orice preț monopolul de putere nucleară regională, Washingtonul nu exclude posibila existență a unui duopol, atâta vreme cât interesele strategice ale Iranului sunt în concordanță cu obiectivele Statelor Unite ale Americii. De fapt, embrionara bombă atomică persană ar determina o creștere a cooperării militare (și economice) dintre Washington și Arabia Saudită, Irakul și Emiratele din Golful Persic. Statul evreu are alte priorități; eternul program de guvernare al ayatolahului Homeini urmărește… distrugerea totală a Israelului!

De la începutul consultărilor între Teheran și puterile occidentale cu privire la programul nuclear iranian, autoritățile din Israel au prezentat un document de lucru cunoscut sub numele de memoriul celor patru „nu”. Nu îmbogățirii uraniului, Nu centrifugării, Nu depozitării uraniului îmbogățit, Nu alimentării cu apă grea pentru reactorul nuclear de la Arak. Odată cu trecerea timpului, cei 4 nu au intrat în istorie, dar oamenii de știință iranieni au obținut cunoștințele necesare pentru fabricarea armelor atomice. Din punct de vedere tehnologic, procesul pare, așadar, ireversibil.

Frânarea producției de artefacte nucleare? Totul depinde de contraoferta Occidentului. Deocamdată interlocutorii sugerează Teheranului o perioadă de înghețare de la 15 la 20 de ani, opțiune pe care perșii o refuză categoric.

Un nou factor s-a adăugat recent la tocmeala nucleară: ofensiva globală împotriva Statului Islamic. Casa Albă are interesul să atragă țările din lumea arabo-musulmană la coaliția creată pentru combaterea forțelor răului. În acest context, Iranul șiit ar fi, fără îndoială, un element cheie în lupta cu radicalismul sunit. Barack Obama este foarte interesat să obțină un acord cu iranienii.

La rândul său, Benjamín Netanyahu, aflat la finalul mandatului de premier al Israelului, profită de ultimele zile de campanie electorală în țara sa pentru a ieși din tipar, știind că lovitura dată în față administrației americane ar putea să sprijine realegerea sa ori să-l transforme în liderul incontestabil al opoziței conservatoare și intransigente. Bibi Netanyahu, profet în țara lui Israel? O moștenire ca aceasta este greu de gestionat fără ajutorul Congresului Statelor Unite.