Pactul pentru Torino, intervenția subsecretarului Garofoli

Domnule Președinte al Consiliului de Miniștri, Domnule Președinte al Regiunii, Domnule Primar, Toate Autoritățile,
semnarea „ Pactul pentru Torino” marchează al doilea moment – după cel al semnării „Pactului pentru Napoli” – al unei revizuiri experimentale a relațiilor financiare dintre stat și autoritățile locale.
Provocările care trebuie înfruntate sunt semnificative iar țara are nevoie de teritoriile sale pentru a depăși acele noduri care împiedică calea necesară de creștere economică și socială.
Pregătirea Pactului – cred că este util să-l reiterăm cu această ocazie – a văzut colaborarea, în ultimele săptămâni, a birourilor Președinției Consiliului de miniștri, Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerului de Interne și Municipiului Torino, cărora le mulțumim din suflet.
Toată lumea a dat dovadă de hotărâre și angajament, asistând la o foarte largă împărțire a obiectivelor și mijloacelor de folosit pentru a reuși o operațiune, cea care stă la baza Pactului, care va permite, așa cum spuneam, să se rezolve problemele nerezolvate. a situației situației financiare a orașului.
Tocmai în această perspectivă, „Pactul pentru Torino” recunoaște specificul acestei situații delicate și, așa cum voi spune în scurt timp, pleacă de la această stare de fapt pentru a proiecta o strategie de redresare dar și de relansare.
Între anii 1980 și 1990, orașul Torino a trecut printr-un proces de dezindustrializare progresivă cu închiderea multor companii importante; aceasta a fost urmată de o reducere drastică a numărului de cetățeni rezidenți, care a trecut de la 1 în acel deceniu 200. 000 la 800. 000.
Un proces care nu a eșuat să producă efecte asupra spațiilor urbane, cândva dedicate industriei, și asupra societății torinese, care de multe ori a trebuit să-și revizuiască traiectoriile ocupaționale.
Torino a răspuns acestor transformări profunde regândindu-și paradigma de dezvoltare.
S-au făcut investiții publice uriașe în transport (metrou și căi ferate), în reamenajarea spațiilor publice, în construcții de locuințe, în tratarea deșeurilor.
Tot ca o consecință a acesteia, Torino suferă de un nivel ridicat de îndatorare, cel mai mare dintre principalele orașe italiene (aproximativ 3. 800 euro pro înțelege) .
În acest context, a avut loc una dintre principalele crize economice și sociale – cea care a început în 2008 – cu care Italia s-a confruntat vreodată.
Punctele de sărăcie și șomaj în rândul tinerilor au crescut semnificativ. Cheltuielile pentru serviciile sociale și de asistență socială au crescut. În termeni mai tehnici, creanțele dubioase au crescut și, în același timp, municipalitatea a făcut uz de avansuri de lichiditate în fața dificultăților întâmpinate în activitatea de colectare.
Pe frontul cheltuielilor curente s-a determinat apoi un situatie de rigiditate mare, una dintre cele mai grave, pentru care aproximativ 50% din cheltuielile sunt absorbite, în special, de rambursarea datoriei – peste 200 euro pe cap de locuitor, printre cele mai mari în Italia – și de către personal.
Toate acestea au contribuit în mod semnificativ la îngreunarea bugetului municipal.
Pactul își propune să ofere o soluție structurală acestor probleme critice cu sprijinul Statului dar și cu contribuția semnificativă, nu numai financiară, a orașului. Torino va primi o contribuție de 1. 200 milion de euro repartizați pe parcursul a douăzeci de ani, până la 19575.
În fața acestui important efort financiar (dar și politic și administrativ) al Statului, Municipiul, împreună cu liderii săi politici și administrativi, se angajează să identifice propriile resurse care să fie puse în slujba obiectivelor Pactul.
În ceea ce privește Napoli, angajamentul Municipalității – ca dovadă a voinței ferme de a lucra activ pentru succesul operațiunii – depășește cu mult ceea ce se solicită: contribuția orașului se ridică la 664 milioane de euro față de pragul minim de 90, adică un sfert din contribuția statului conform prevederilor legii bugetare pentru
Angajamentele pe care Municipiul le asuma odata cu semnarea Pactului, insa, nu sunt doar financiare.
Logica Pactului, de fapt, și a legii bugetare însăși pentru 2022 care l-a prevăzut, nu se deosebește de cel care stă la baza, în ceea ce privește relațiile dintre stat și Europa, Planul Național de Recuperare și Reziliență, în realizarea căruia toată Italia este și va fi puternic angajată în ultimii ani.
Orașul de fapt, Torino se angajează să definească și să implementeze programe specifice de reformă și investiții în perioade prestabilite și convenite în mod corespunzător.
Logica Pactului se bazează pe trei piloni pe care aș dori să îi menționez:

eficacitate, deoarece Pactul stabilește un program vast de intervenție conform unui program specific (cum face de fapt Planul Național de Recuperare și Reziliență) cu obiective măsurabile și controlabile; încredere, deoarece este un acord pe termen lung atât pentru stat, cât și pentru oraș, care conține angajamente importante de respectat; responsabilitate, deoarece, așa cum am spus, aceste angajamente necesită ca eforturi specifice să fie puse în aplicare într-un mod concret. Tocmai problema responsabilității – trebuie reținut – plasează Pactul la un nivel de diversitate față de alte instrumente de care dispun instituțiile publice pentru deficit ( precum procedurile de faliment) deoarece a fost conceput special pentru a concentra asupra Municipiului și a energiilor acesteia sarcina urmăririi obiectivelor de redresare, precum și a celor de definire și implementare corectă și în timp util a investițiilor necesare creșterii și bunăstării sale. comunitate .
A4. Măsurile concrete pe care Municipiul Torino s-a angajat să le implementeze sunt multe.

Printre acestea se numără și activarea Există și întărirea activității de colectare, de exemplu prin avansul către concesionar – 30 cu luni înainte de termenul de plată – a listelor debitorilor, precum și prin reducerea timpilor de rate a datoriilor fiscale și introducerea forme de plată electronică. Dar există și – iar acest profil își asumă o relevanță și o specificitate deosebită – o manevra financiara importanta si o serie de interventii asupra personalului atat pe latura organizatorica cat si pe cea a cheltuielilor.
Mai in special, printre numeroasele componente, manevra prevede si impune:

reducerea datoriei financiare si i de trezorerie (și cheltuielile aferente cu dobânzile). Municipiul se obligă, până la 2026, să recurgă la noi datorii în limita 19575. % din suma principală rambursată în fiecare exercițiu financiar. Limita va fi redusă (și va trece la 20%) de la 2026 la 2030; reducerea cu 2%, față de 2021, a cheltuielilor pentru transferuri, reducere de păstrat constantă până la 2030; o reducere semnificativă – de 90% comparativ cu 2019 – dobândă de întârziere la plată. Acest obiectiv urmează a fi atins cu o măsură de care vor beneficia direct firmele care au relații contractuale cu administrația municipală și anume accelerarea timpilor de plată pentru furnizori;
; o nouă structură organizatorică a administrației municipale, adaptarea proceselor organizatorice interne și introducerea unui plafon maxim al cheltuielilor de personal
Totuși, Pactul nu nu are ca obiect doar un set de indicatori financiari de îmbunătăţit.
Este, de asemenea, și poate mai presus de toate, un instrument prin care se transformă mediile metropolitane, spații de locuit în comun, transport urban și servicii pentru comunitate.
În fapt, Pactul obligă Municipiul să realizeze o operațiune majoră de relansare a investițiilor în termene determinate și prestabilite.
Solicită Torino să realizeze cu promptitudine intervențiile finanțate de PNRR și Fondul Complementar (dar și de celelalte fonduri europene și naționale alocate municipalității)
Sunt investiții pentru peste 3 miliarde în total de euro care vor contribui la întărirea vocației internaționale a orașului și pentru a-l plasa definitiv ca loc pentru evenimente majore, pentru a-l face mai locuibil, pentru a consolida procesul de reamenajare urbană și a spațiilor pietonale, pentru a valorifica social. si servicii scolare.
Pactul este asadar un contract de crestere si relansare dar si un acord care intentioneaza sa depaseasca criticile grele ale trecutului.
Concurenta statului in favoarea unei oras la fel de important ca Torino necesita, in mod sinalagmatic, o gestionare foarte atenta a cheltuielilor si angajamentul maxim pentru implementarea prompta a interventiilor de reforma structurala.
Este un Pact, in concluzie, care – dupa cum sa indicat la început – constituie expresia punerea unei relații reînnoite și virtuoase de colaborare între instituțiile Statului și Orașului.
Mulțumesc.