A trecut ceva vreme de la alegerile parlamentare la care, noi romanii din Spania, ne-am ales prin vot sau prin absenta nemotivata, doi reprezentanti in Parlament.
Unul dintre ei era o adevarata noutate atat pentru romanii din strainatate cat si pentru politica romaneasca, iar celalalt a reusit sa speculeze avantajul Basarabia, cu un bazin electoral suficient de mare ca sa nu mai fie nevoie sa treaca prin Spania.
Cu vreo 12 mii de voturi, Aurelian Mihai este primul roman care a emigrat in Spania si apoi s-a intors in Romania parlamentar, din partea Partidul Poporului Dan Diaconescu. A fost surpriza, placuta – sa recunoastem, a alegerilor. Din pacate, cei care nu facem parte din respectivul popor al lui Dan Diaconescu nu am mai auzit nimic de el. Nu a avut nici o actiune importanta referitoare la romanii din Spania si nici nu a pus in aplicare vreunul din proiectele pe care le trambita in campania electorala.
Desigur, potrivit unei cutume romanesti pe care nu o inteleg, ar trebui sa-i dam omului „mai mult timp” ca n-au trecut decat 6 luni de mandat. Poate ar trebui chiar sa mai asteptam vreo 2 ani ca sa avem vesti sau noutati despre reprezentantii nostri in Parlament. Singurele vesti de la el si de la altii ca el sunt doar pe pagina de pe Facebook, unde comunicatele se amesteca cu felicitarile de sarbatori, printre poze cu pisici, citate din Biblie si „uraturi” de la fani care trag pe roata limba romana.
Celalalt reprezentant al romanilor din Spania, in Senat, colegiul Europa – Asia, este Viorel Badea, care si-a „revalidat” fotoliul dupa ce a investit tot ce a avut domnia sa mai bun doar in Basarabia. A speculat la maximum „efectul” local al candidaturii lui Eugen Tomac, un basarabean care ajunge deputat in Romania, dupa ce acesta la randul sau a fost „crescut” la piept de Traian Basescu, cand era pe val. Astfel, senatorul Badea nu a avut nevoie sa-si toceasca pantofii in campanie prin vestul Europei unde mai trece cateodata doar ca sa-si salute prietenii care altadata promovau puternic filialele PDL Campina uber alles, toate infiintate la bataia de picior a lui Branza, acum retrogradat.
Nu este momentul potrivit ca sa dezgropam rufele nespalate ale trecutului, dar este necesar sa intelegem cat suntem de naivi ca alegatori si ca noi romanii din Spania nu avem nici o valoare pentru politicienii de acasa. Cu toate acestea, avem puterea sa ne conducem destinele si avem si posibilitatea materiala sa o facem, aflandu-ne in Spania. Nu trebuie decat sa ne inscriem masiv in partide, oricare ar fi ele. Daca romanii din strainatate ar avea filiale puternice ar reusi sa schimbe conducerea partidelor de acasa. Desigur, pentru asta trebuie sa ne pese.
Deocamdata exista doar 6 parlamentari pentru diaspora, dar pot fi mai multi si pot fi toti din diaspora. Nu trebuie decat sa vrem sa ne fie mai bine. Pentru ca atata timp cat nu spunem decat ca toti sunt niste hoti, fara sa facem nimic ca sa-i oprim, suntem si noi complici la propria noastra jefuire.
