Partidul Popular a organizat între 12 și 14 martie în Feria de Valencia o manifestare cu titlul “Ahora empleo”, în cadrul căreia a avut loc o masă rotundă cu tema „Imigrare și locuri de muncă”. Dezbaterea a stârnit mult interes anunțându-și participarea peste 30 de asociații ale imigranților.
Ministrul regional pentru Solidaritate şi Cetăţenie, Rafael Blasco, a fost cel care a deschis și a moderat discuțiile. El a subliniat acuitatea crizei actuale și situația dificilă a Spaniei, care suferă „o catastrofă socială„. Colectivul imigranților s-a dovedit a fi extrem de vulnerabil la criză fiind afectat în mod special. Aceasta în condițiile în care Spania este una dintre țările europene cu cei mai mulți imigranți, iar Comunitatea Valenciană are 18% din populație de origine străină. Pentru acest motiv se impune preluarea inițiativei prin politici sociale și instituționale proactive și nu reactive. Consilierul a enumerat din seria acestor măsuri, în cazul Comunității Valenciene, legea pentru integrare, compromisul voluntar de imigrare sau pactul de imigrare dintre guvernul autonom și sindicate.
O altă intervenție a aparținut cercetătorului Luca Marin, directorul Centrului de Informare și Studiu privind Migrațiile Internaționale de la Paris. El a arătat că integrarea înseamnă de fapt transformarea imigrației în bogăție. Imigranții sunt ceruți de dinamica economică și socială a societăților gazdă. Ei corespund unei segmentări a pieții muncii în care anumite segmente au locuri de muncă specifice imigranților. De asemenea ei sunt aduși de tendința spre delocalizare a industriei occidentale în căutarea ei de forță de muncă mai ieftină. Această delocalizare poate fi globală, întreprinderile își deschid filiale în afara țării în zone mai sărace, sau locală, intreprinderile rămân să lucreze în interiorul țărilor dezvoltate dar cu imigranți care accepta condiții de muncă mai dure. Prin urmare, a arunca vina pentru problemele create de fluxul migrator asupra imigranților este injust și eronat.
Fabio Baggio de la Institutul Internațional de Migrații Scalabrini din Roma și-a concentrat expunerea în cadrul acestei mese rotunde asupra faptului că integrarea și toleranța nu sunt suficiente în politica față de imigranți. Mai mult decât de toleranță, e nevoie de fraternitate. Cât timp imigranții vor fi segregați ei nu vor simți noua patrie ca fiind a lor, nu se vor identifica cu valorile ei și nu li se va putea cere atașamentul și sacrificiile care li se cer autohtonilor în situații dificile cum este aceasta de criză. Imigranții nu trebuie integrați, ci împreună cu ei, aglutinând diversele identități, trebuie creată o nouă comunitate. Nu trebuie ca emigranții să devină valencieni, ci emigranții împreună cu valencienii trebuie să conlucreze la inventarea unei noi valencianități pe care imigranții să și-o însușească ca fiind proprie. Imigranții nu trebuie considerați ca fiind din afară deoarece ei sunt transnaționali ceea ce înseamnă că au capacitatea de a trăi în două ambiente în același timp.
Alți interlocutori au pus accent pe complexitatea problematicii legată de imigrație și pe necesitatea deculpabilizării imigranților. Criza nu se datorează imigranților, ci problemelor structurale și crizei de valori a societăților occidentale. „Pentru a depăși acest impas istoric e necesar un efort comun bazat„, cum sublinia profesoara Edelia Villaroya Soler, pe o cultură a păcii și a respectului și nu pe posturi radicale și emotive cu privire la alte culturi.
Foto: Rafael Blasco şi preşedintele Comunităţii Valenciene, Francisco Camps
