Cu toate că pare greu de crezut, actuala criză economică are şi părţile ei bune. Plecând de la faptul că ne-am trezit la realitatea pe care o pierdusem din vedere în ultimii de ani, din cauza aşa-zisei bunăstări care se traducea prin consumul dezmăţat şi lipsit de control, criza economică actuală este o binefacere pentru sănătatea spirituală a fiecăruia şi a societăţii în general.
De când am văzut că speculaţiile care au susţinut economia din ultimii ani sunt doar nişte… speculaţii, care păreau eterne, acum am început să reînvăţăm care este valoarea lucrurilor. De la desfătarea lipsită de control am trecut la modestie şi la o abordare corectă a lucrurilor.
Un alt lucru bun al crizei economice este faptul că ne-am dat seama în sfârşit că şi marii oameni de afaceri sunt la fel de vulnerabili şi că de pildă cazul Madoff nu era decât un Caritas la o scară planetară. Avariţia a fost una din cauzele acestei „deflagraţii” financiare, care a sfărâmat picioarele de lut ale unei economii reale doar în previziuni. Nu este deloc uşor să te readaptezi la o viaţă modestă după ce ai trăit în belşug, dar nu este nici imposibil.
În mod evident, „miracolul spaniol”, care de fapt era o băşică umflată cu pompa imobiliarelor, nu se va mai repeta, iar activitatea economică a Spaniei nu va mai avea niciodată efervescenţa din ultimii ani. Partea bună este că această criză trebuia să se producă mai devreme sau mai târziu şi e bine că s-a produs acum. Catastrofa este evidentă, dar este uşor de asumat, când te gândeşti că în câţiva ani Spania va recupera normalitatea în sectorul economic. Acum este momentul pentru ca toată lumea să critice şi să demonizeze criza şi pe presupuşii vinovaţi, cu blocurile şi cu şantierele lor, însă adevărul este că toţi avem o parte din vină.
Deşi acum pierderea oportunităţilor, care au existat până mai ieri, este principala problemă a românilor şi a tuturor celorlalţi cetăţeni, avantajul cel mai mare este că pentru foarte mulţi români aşa numitul „balon imobiliar” a fost şansa vieţii. Şi aşa cum a fost pentru românii care au emigrat cu mic cu mare, cu neveste, cu copiii şi cu părinţi, la fel de pozitiv a fost şi pentru statul român, care a reuşit să-şi menţină balanţa de plăţi ani la rând doar prin simplul fapt că au emigrat masiv milioane de români. Emigraţia românească de după 2000 şi după 2002, odată cu ridicarea obligativităţii vizelor în UE, a fost un efect al acestui boom economic, care acum ne găseşte pe fiecare pe alte meleaguri.
Din toată panorama tristă a acestei mahmureli generale, se pot trage însă şi nişte concluzii pozitive, care se pot reduce la una singură. Dacă în timpul acesta România nu a evoluat ca ţară şi ca societate, românii care au emigrat au reuşit să o facă şi poate de aceea mulţi dintre ei se ţin cât pot de tare să reziste acestei crize acolo pe unde au naufragiat. Pentru că aşa cum zicea cineva, banii nu aduc fericirea, dar mai bine plângi într-un Rolls Royce decât în tramvai!
