Unul dintre cei mai cunoscuţi preoţi din ortodoxia românească, părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veşnice. După mai multe luni de suferinţă, diagnosticat cu fibroză pulmonară, bronhopneumonie şi un debut de septicemie, el s-a stins din viaţă pe 29 octombrie a.c. la Spitalul Municipal din Cluj-Napoca, unde a fost tratat zece zile în urma unei afecţiuni cardiace. Părintele Teofil împlinise pe 3 martie 80 de ani. Născut în satul Topârcea, în apropiere de Sibiu, el a fost cel mai mare dintre cei cinci copiii ai familiei. Nevăzător de mic, el a avut puterea de a învăţa mereu, absolvind Institutul de Teologie de la Sibiu în anul 1953, dedicându-şi apoi întreaga viaţă Mănăstirii Sâmbăta de Sus, unde a fost, pe rând, frate, monah, ierodiacon, ieromonah, duhovnic, iar din 1988 arhimandrit.
Părintele Teofil a ţinut sute de conferinţe (pe tot cuprinsul ţării, dar şi în Spania, Grecia, Germania, Franţa) în biserici, şcoli, centre studenţeşti, universităţi şi instituţii de cultură şi a scris câteva zeci de cărţi, printre care „Duhovnici români în dialog cu tinerii” (Editura Bizantină, Bucureşti, 1997), „Gânduri bune pentru gânduri bune” (Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1997), „Rugăciunea – piatra de încercare a tuturor lucrurilor” (Editura Agaton, Făgăraş, 2006), „Cale spre bunătate” (Editura Sophia, Bucureşti, 2007) sau „Părintele Teofil Părăian – fără lumină, dar luminat” (în limba greacă, Atena, 2007).
Mii de credincioşi au asistat la slujba înmormântării, oficiată la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus de mitropolitul Ardealului, Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu Streza, împreună cu un sobor de episcopi, preoţi şi diaconi, apoi Părintele Teofil a fost înmormântat în Cimitirul Mănăstirii.
