Interviu cu primarul oraşului San Fernando de Henares, Julio Setién despre români. San Fernando de Henares nu este doar un oraş din regiunea Madridului în care s-au stabilit numeroşi cetăţeni români, ci este un alt exemplu în ceea ce priveşte construirea unui viitor mai bun, proiect care i-a determinat pe foarte mulţi compatrioţi să emigreze din România.

Pe lângă asta, criza economică a fost cea mai grea probă prin care au trecut românii din regiune care trăiau din munca în construcţii şi cu toate acestea, nu doar au rămas în Spania, dar unii vin în continuare în căutarea unui viitor mai bun aici. Primarul oraşului San Fernando de Henares cunoaşte evoluţia comunităţii româneşti din localitate şi mizează pe contribuţia acesteia la viaţa tuturor locuitorilor.

Reporter: – Cum este conviețuirea în San Fernando în timp de criză și cum se vede integrarea românilor în acest oraș, unde una dintre principalele comunități de imigranți este cea a românilor?

Julio Setién: – Nu a avut loc nicio schimbare din cauza crizei, iar conviețuirea este bună. Trebuie să ținem cont că aici trăiesc aproximativ 5000 de români din totalul de 41 de mii de locuitori ai orașului. Cel mai bun lucru văzut de aici, de la primărie, este că sunt în creștere perechile de tineri cu copii, este vorba deci de o stabilizare, de așezare, de tot mai multe familii care se formează aici și rămân în San Fernando. Ca atare, am trecut de la a vorbi despre români, la a vorbi despre Mihai, Ioana etc, ceea ce înseamnă că fac parte dintre locuitorii orașului și au nume, nu mai sunt doar un grup. Între tineri se petrece un lucru interesant: sunt multe grupuri mixte, de români și spanioli. San Fernando și-a menținut această atitudine, care este istorică, de primire, este un oraș ospitalier și toată lumea se simte bine aici.

Rep: – Ce impresii ați cules până acum de la românii care au ales să își construiască un viitor aici?

J. S.: – Da, cel puțin în viitorul apropiat… În mod normal, cred că ceea ce apreciază mai mult locuitorii români, ca de altfel și ceilalți locuitori ai orașului, este că avem o ofertă completă de servicii, de amenajări, de spații publice…Cred că toată lumea are nevoie de un oraș ca acesta, însă cred, am această impresie, că vecinii noștri  români apreciază mai mult acest lucru, pentru că de câte ori vorbesc cu ei îmi spun că sunt mulțumiți de serviciile publice. Majoritatea dintre români sunt angajați sau persoane fizice autorizate (autónomos) și este normal să folosească serviciile publice. Sunt mulțumiți de aceste lucruri, de aceea se stabilesc aici.  De asemenea, cred că le place felul în care sunt tratați aici, ca niște cetățeni cu drepturi, care își cer aceste drepturi și sunt ascultați. Nu prea se plâng și asta le spun mereu, să ia exemplu de la ceilalți locuitori, care se plâng întruna sau critică și sugerează!

Românii muncesc foarte mult, au foarte puțin timp liber în timpul săptămânii, așa că la sfârșit de săptămână au nevoie să se destindă, dar fără ca acest lucru să însemne o cheltuială prea mare pentru ei.

Rep: – Cum suportă oamenii de aici criza? Sunt mulți șomeri în San Fernando?

J. S.: – Înregistrați sunt aproximativ 3200 de șomeri. Sunt mulți, deși din punct de vedere statistic avem mai puțini șomeri decât alte orașe din Corredor del Henares. Dar aici un șomer e o persoană pe care o cunoști, care îți cere un loc de muncă, are nevoie de ajutor. Din acest punct de vedere facem ceea ce putem. Încercăm să aducem firme noi în oraș, să investim cât de mult din fondurile municipale, favorizăm și micile investiții, încercăm să menținem activitatea economică în această perioadă de criză.

Rep: – Există ajutoare pentru cei loviți de criză?

J. S.: – Cele pe care le putem oferi sunt planuri de formare profesională pentru șomeri, de orientare, de facilitare a condițiilor pentru micii întreprinzători. Mai mult de atât, o primărie nu poate să facă. Mai e un aspect foarte important din punct de vedere fiscal. Impozitul cel mai important pe care îl colectăm este IBI, impozitul pe locuințe. Suma strânsă de la 200  de firme mari este egală cu cea de la 14 mii de locuitori ai orașului sau aproximativ 2000 de mici magazine. Am ajuns la limita pe care o permite legea, pentru că fără majorarea impozitelor pentru cetățeni și mici afaceri putem să menținem nivelul serviciilor pe care le oferim. Mai mult nu putem face, însă cred că din această criză trebuie să ieșim împreună.

Mulți au spus, din alte orașe, că odată cu criza economică apare xenofobia, ura față de străini. Cred ca asta depinde de cum este conviețuirea. Aici, în acest sens, nu avem probleme, pentru că în oraș conviețuirea este bună. Asta permite și să facem față crizei într-un mod în care nimeni să nu rămână deoparte, să simtă că face parte dintr-un proiect. Această conviețuire ajută la nediscriminare, populația de aici nu este divizată și nimeni nu este lăsat deoparte din cauza originii sale sau a culturii sau a situației economice. Pentru că majoritatea e formată din salariați sau mici întreprinzători se poate vorbi de o coeziune socială. Știm că alte orașe cum sunt Coslada sau Torrejon au avut probleme, însă noi ieșim foarte des “pe teren” ca să evităm aceste probleme.

Rep: – Criza a scăzut numărul românilor care trăiesc în San Fernando?

Și să ne spuneți de ce ați organizat acel sondaj privind înfrățirea orașului cu două orașe din România?

J. S.: – Numărul românilor este mai mare, este în creștere, în mod firesc, pentru că a crescut numărul familiilor, nu pentru că au venit mai multe persoane din România. Cei care s-au stabilit aici și-au cumpărat apartamente în San Fernando, au copii născuți aici și asta înseamnă că fac parte din viitorul acestui oraș. Este vorba despre o creștere lentă, dar sigură.

Cât despre înfrățirea cu două orașe din România, vă pot spune că noi aveam niște colaborări cu localități din lumea a treia, pentru relații de solidaritate sau cooperare, dar ne lipsea colaborarea cu orașe ca al nostru, din țări europene, cu care împărtășim mai multe lucruri. Cu România avem multe în comun, cum ar fi o matrice culturală comună, apartenența la Uniunea Europeană și, evident, faptul că 14% din populația a orașului nostru provine din România. E un procent foarte important, e una dintre minoritățile orașului, după cei din Extremadura și cei din Castilla La Mancha. Eu mereu dau acest exemplu, deoarece în San Fernando aproape nimeni nu e din San Fernando, sau foarte puțini sunt de-ai locului! Toți am venit din afara acestui oraș. Din acest punct de vedere ni s-a părut important să creăm o colaborare instituțională și prin asta implicăm și comunitatea românilor, care înseamnă, în cadrul populației adulte, 20%. Ni se pare important ca românii să participe direct la viața orașului, nu numai la alegeri, care sunt foarte importante, pentru că reprezintă cea mai organizată și cea mai înaltă formă de participare, dar participarea nu înseamnă o zi, o dată la patru ani, ci se construiește în permanență. De aceea am încercat apropierea umană și cea instituțională. Înainte de intrarea României în UE și din cauza legii  străinilor se percepea o respingere din partea românilor față de instituții. Acum, acest lucru s-a schimbat și va continua să se schimbe, deoarece e important ca românii să participe la viața orașului.

Rep: – Atunci nu se poate vorbi de o integrare totală? Mai sunt multe de făcut din partea comunității românești?

J. S.: – Cu siguranță! Eu insist să își exprime dreptul de vot, cei cu care am vorbit deja au participat la alegerile europene, ceea ce înseamnă că deja sunt înscriși în registrul electoral. I-am încurajat deja în mod oficial să se înscrie în registrul electoral, să voteze cu cine doresc, să se simtă parte din acest oraș. Și în viața socială trebuie să se implice mai mult, să se înscrie în asociații, de locatari, de femei, cluburi sportive etc. Cred că nu există probleme de limbă, nici culturale, pentru că avem obiceiuri foarte asemănătoare. Problema comună, deci și a spaniolilor, este că muncim prea mult, prea multe ore și asta face dificilă menținerea relațiilor sociale.

Rep: – Este posibil ca românii de aici să se înscrie în partide, să ajungă pe liste, să candideze?

J. S.: – Eu am avut pe lista o româncă, în urmă cu patru ani. E de dorit acest lucru, ar trebui să apară pe listele electorale şi apoi între cei cu responsabilități publice. Chiar dacă sunt și se declară muțumiți de servicii, mereu trebuie făcut mai mult, așa că trebuie să se implice, să critice, să se plângă.

Rep: – Revenind la criză, pentru că ne preocupă pe toți, credeți că acest an este cel al recuperării? Ce sfat dați celor care încă sunt în șomaj?

J. S.: – În primul semestru nu cred că putem vorbi de recuperare. În San Fernando se instalează în continuare firme noi, însă locurile de muncă sunt puține, sunt pentru oameni care vin din toată regiunea Madridului. Eu sunt optimist în privința posibilităților noastre, de la primărie, însă influența va fi în aceste prime luni destul de mică. Am observat o ușoară scădere a șomajului de o lună și jumătate încoace, dar este o situație dificilă.

Noi nu avem locuințe în construcții oprite, suntem prudenți la capitolul cheltuieli și extindem poligonul industrial.

Sfaturi? Să folosească serviciile publice, de orientare, de formare. Nu există miracole, dar încercăm să formăm în egalitate de drepturi. Să ținem cont că o firmă contractează o persoană mai bine pregătită mai repede decât pe una nepregătită, iar românii vin cu o pregătire superioară mediei noastre, ceea ce le dă mai multe posibilități de a munci. Ar fi demagogic să spun că aici rezolvăm problema șomajului, în timp ce în restul țării nu se poate rezolva.