Cu aproape un deceniu in urma, la o prestigioasa editura, Planeta din Barcelona, intre paginile celui de-al zecelea volum dedicat Istoriei Literaturii Universale, spune ca Tzara, Ionesco, Celan, au fost mari inovatori si creatori de curente literare, dar care au cunoscut succesul mai mult in alte limbi decat in limba lor nationala, apreciere cat se poate de adevarata tinand seama de vicisitudinile vremii.
Personal, nu am nimic cu aceste aprecieri succinte care se itesc pe ici pe colo si care pretind ca fac un bun serviciu literaturii universale – bune rele, rele bune, cum or fi, chiar daca incomplete, ele vin sa vorbeasca de o valoare universala a literaturii romanesti.
Pana aici, doar ce a incercat sa aminteasca cineva despre universalitatea literei noastre, pentru ca aceeasi sursa ii adauga in continuare pe Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Nichita Stanescu, dar si numele altor importanti scriitori, impreuna formand o asa numita – literatura romanica in spatiu si timp: Romania.
Avem multe si cunoscute aforisme, precum: „Nici nu stii de unde poate sari iepurele” ori altele, insa mie mi-a facut placere sa-l aleg pe acesta pentru ca in jurul meu se-ntinde un vast ses al podisului central iberic si unde iepurii salta printre ierburile primavaratice in buna voie. Spun in buna voie pentru ca zilele acestea mai precis in 10 si 11 februarie din anul lasat de la Domnul, 2011, ceva a transformat intinderea monotona a campiei intr-o miscare universala. Sunt clipe, ore, zile care nu se vor repeta niciodata deoarece, in spirala timpului, punctul ce le corespunde este de o valoare unica. Unic este si va ramane punctul care a lucit in aceste seri de februarie, ce parca au semanat cu cele din luna mai de pe la noi, unic si irepetibil pentru ca in sala de teatru A. Valle ? Inclan, ce apartine scolii Regale de Arta Dramatica Superioara, un tanar student nascut pe malurile Dambovitei si care se numeste, Marian Mocanu, a avut curajul si dorinta sa lase in urma lui, la absolvirea acestei facultati din Madrid, capitala Spaniei, o amintire. O deosebit de placuta amintire, pentru toti cei prezenti, el insusi fiind regizorul unei premiere teatrale, din toate punctele de vedere, a piesei „Mesterul Manole sau Maese Manole” a marelui nostru poet, filozof, dramaturg dar si valoros diplomat: Lucian Blaga.
Evenimentul cultural a fost prezentat publicului spectator intr-o limba „castellano” neaosa umpland sufletele celor prezenti de admiratie si respect pentru cei doisprezece actori consacrati ai scenei spaniole si pe care am sa-i numesc in ordinea importantei fiecaruia ca personaj: David Carrio, Raquel Moreno, Antonio Luque, Juan Carlos Reina, Fran Calvo, Betto Nhem, Javier Rios, Javier Camanez, Dario Ese, Rafa Ibanez, Claudio Bandini, Jose Antonio Ruiz. Alaturi de ei, la succes au mai contribuit, Marcos Carazo Acero – scenografie, Helena Conejero – lumini, Ana Montes – costume, Antonio Jimenez – machiaj si Claudio Bandini – subdirector de regie.
Dupa spectacol, Gheorghe Vintan, presedintele Asociatiei Culturale „Juan Ramon Jimenez si Lucian Blaga” din Comunitatea Madrid, a inmanat tanarului regizor un premiu pentru curajul de a prezenta in fieful teatrului hispanic, intr-o traducere proprie in limba lui Cervantes, aceasta legenda a mesterului Manole si a sotiei lui, Ana.
Tanarul regizor Marian Mocanu a pus in scena la Madrid, pe 10 si 11 februarie, ca proiect de final de studii la Real Escuela Superior de Arte Dramatico, piesa „Mesterul Manole” de Lucian Blaga.
