Un artist complex – aşa îl putem defini pe Augustin Ghebaru, adept al artei abstracte, decorator şi designer vestimentar. Drumul parcurs de el, de la obţinerea licenţei în Arte Plastice şi Decorative, în 1998, şi până la crearea de modă „pret-a-porter” şi „haute couture” de rochii flamenco a fost unul sinuos, plin de urcuşuri şi de coborâşuri, însă românul nu s-a dat bătut şi a depăşit, de fiecare dată, obstacolele.
– Când ai decis să părăseşti România pentru a te stabili în altă ţară?
– În 1999 am plecat din România cu destinaţia Paris, însă, după doar câteva luni, m-am îndreptat spre Barcelona, stabilindu-mă în final în oraşul Castellon de la Plana. La început, am deschis două restaurante cu galerii de artă, în Castellon şi în Benicasim, totul mergând bine cam cinci ani. Apoi, pentru că nu era ceea ce-mi doream, am cedat afacerea care îmi înghiţea cam 15 ore pe zi şi am început să mă concentrez mai mult în domeniul meu, arta. În următorii patru ani am expus de opt ori în Castellon, majoritatea expoziţiilor fiind organizate de primăria oraşului. În 2007-2008, am lucrat un an ca profesor de arte plastice şi decorative în Teruel. Tot în 2007, am realizat câteva lucrări de artă rupestră în cadrul Spitalului Provincial din Castellon, iar în 2008 am obţinut binecuvântarea episcopului din Teruel pentru a decora câteva biserici catolice cu artă bizantină, arta religioasă tipică cultului ortodox şi tradiţională pentru noi, românii .
– Ce ne poţi spune despre colecţia „Ocean” ?
– Oceanul a fost şi va rămâne pentru mine o reală şi infinită sursă de inspiraţie. În iulie 2010, am expus o colecţie de 12 tablouri la Planetariul din Castellon, unde am putut oferi publicului un spectacol performance art (manechine care au recreat misterioasa viaţă marină prin coregrafie şi bodypainting), alături de picturile abstracte. Din 4 octombrie, colecţia se află la Valencia, la palatul Pineda, unde va rămâne expusă până pe 5 noiembrie. Tablourile sunt inspirate din spectacolul oceanic: anemone, corali, transparenţe sau reflexe ale apei oceanului. Forma tablourilor este romboidală, de dimensiuni mari, iar modul de realizare este ulei pe pânză şi fac parte din curentul artistic numit expresionism abstract. Voi prezenta colecţia şi la Barcelona, iar apoi pregătesc o nouă colecţie „Ocean” pentru Madrid, Alcorcon, în februarie 2011. În general, în afară de vernisajul propriu-zis, colecţiile mele sunt însoţite de un spectacol performance art si bodypainting, este o formă de expresie personală, probabil este o influenţă din lumea pasarelei de modă, tradusă într-o formă mai pură vis-a-vis de artă.
Din 2007, am început să pictez tablouri de inspiraţie oceanică, în prezent ajungând la peste 100 de opere. O colecţie de aproximativ 15 tablouri mi-a fost evaluată de critici la aproximativ 40.000 de euro, însă eu am vândut-o cu 9.000 de euro unui colecţionar spaniol din Villareal care şi-a dorit foarte mult picturile mele pentru a decora un hotel.
– Cum ai ajuns să creezi rochii tradiţionale spaniole în stilul flamenco?
– Este o poveste foarte interesantă şi, mai ales, inedită. Totul a pornit de la un tablou comandat de un colecţionar de artă. Acesta îşi dorea o pictură a fiicei sale, în mărime naturală. Fata trebuia să fie îmbrăcată ca o seviliană. Am căutat la cunoştinţele mele o rochie din Andalucia. Întâmplarea a făcut ca rochiile pe care le-am văzut să fie realizate din materiale ieftine, fără nimic deosebit. Pentru mine, o rochie flamenco de paradă trebuie să fie o bijuterie. Negăsind nimic care să ne placă, eu şi cu soţia mea, Camelia, am decis să ne facem rochia singuri. Voiam o rochie mulată pe corp în partea de sus, iar în partea de jos să fie „o explozie de petale”, adică de volane. Am pictat aşadar această rochie, lucrând pe contraste reci, cu nuanţe de albastru şi de violet. Acasă, în atelier, Camelia a croit prototipul şi a transformat în realitate rochia pe care ne-am imaginat-o. Ea îmi înţelege foarte bine viziunea şi, în plus, este şi o foarte bună profesionistă. După ce am pictat tabloul, nişte prieteni andaluzi mi-au cumpărat imediat rochia şi de aici ne-a venit ideea să creăm rochii flamenco pentru pasarela de modă. Am realizat 30 de rochii, dintre care 15 foarte sofisticate şi având un design destul de complex. Prezentarea colecţiei flamenco a avut loc în Castellón de la Plana, la sfârşitul lunii martie 2009, la Hotelul Intur, unde au participat peste 500 de persoane. A doua prezentare a colecţiei „Vis Flamenco” a fost pe 5 iunie, la Barcelona. De această dată, am inclus în colecţie fuziunea dintre vestimentaţia flamenco şi bodypainting. Bodypainting-ul s-a dovedit o idee genială, imediat primind invitaţia să particip la concursul naţional de bodypainting din Barcelona, unde m-am prezentat cu 3 creaţii şi am fost declarat câştigătorul concursului din 2009. Încununarea muncii noastre a fost invitaţia pe care am primit-o de la organizatorii festivalului MAF de modă flamenco din Lepe, Huelva, unde colecţia noastră „Vis flamenco” a avut onoarea să deschidă pasarela MAF 2010. Fiind pentru prima dată în istoria modei flamenco când designerii români prezintă colecţii flamenco, alături de cei mai buni creatori spanioli. Au reînnoit invitaţia şi pentru 2011 şi sperăm să putem fi acolo.
– Ce oferă casa de modă „Augustin&Came” ?
– Am lucrat mult timp ca designer vestimentar şi de accesorii, inclusiv în România, creând pentru multe mărci de renume. Apoi mi-am dat seama că, lucrând pentru alte firme, nu mă aleg cu nimic, deoarece obişnuiau să nu respecte clauzele contractuale, aşa că am renunţat şi mi-am lansat propria marcă. Ceea ce oferim noi, eu şi Camelia, sunt produse „haute-couture” şi „pret-a-porter„, modă urbană, realizate din materiale exclusiviste, bine finisate, de calitate, însă la preţuri infinit mai mici decât cele ale concurenţei. Folosim piele de piton, ren, iguana, crocodil, anaconda şi accesorii de cea mai bună calitate pentru a realiza genţile sau jachetele. Preţurile sunt de zece ori mai mici ca ale firmelor de renume, pentru că cea mai bună reclamă pentru noi este atunci când o femeie pune pe umăr o geanta „Augustin&Came” şi iese în oraş.