Primul premiu Goya pentru filmul românesc a ajuns în mâinile regizorului Cristian Mungiu, al cărui film „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, a primit toate premiile posibile la aproape toate festivalurile de prestigiu din lume. Încă dinaintea decernării premiului de la Madrid, filmul lui Mungiu era considerat deja „cel mai bun film european”. Faptul că „4,3,2” a deschis lista participării filmelor româneşti la Goya l-a adus la Madrid şi pe Cristian Mungiu, care ne-a mărturisit că a venit să se reîntâlnească cu numeroşii săi prieteni de la Academia Spaniolă de Film.

Înaintea galei de la începutul lunii februarie, Cristian Mungiu spunea că nu a venit la Madrid numai pentru premiile Goya şi că, într-un fel, nominalizarea este mai importantă pentru cinematografia românească decât pentru cariera filmului. „Cumva cred că nominalizarea e mai importantă pentru cinematografia română decât pentru mine, doar din perspectiva faptului că s-au aşezat deja aproape doi ani peste acest film şi lucrurile capătă alte dimensiuni. Momentan, sunt preocupat mai mult de ceea ce urmează pentru mine, dar mi s-a părut o nominalizare onorantă, mai ales că este prima pentru filmul românesc la aceste premii care nu sunt foarte cunoscute la noi, dar sper să fie de acum înainte. Consider că este un gest de respect şi de simpatie pentru un film care a fost foarte bine primit în spaţiul spaniol”, ne-a declarat, înaintea galei premiilor Goya, regizorul român Cristian Mungiu.

Gestul de simpatie al nominalizării s-a terminat printr-o recunoaştere în adevăratul sens al cuvântului, pelicula „4,3,2” fiind „surpriza aşteptată” la categoria „Cel mai bun film european” şi Cristian Mungiu a primit premiul Goya în urma competiţiei cu celelalte filme alese în categoria filmului european: „Cavalerul întunecat” de Cristopher Nolan, „Copilul cu pijama în dungi” de Mark Herman şi „De cealaltă parte” de Fatih Akin.

După gală, la care a inaugurat participarea istorică a cinematografiei româneşti cu un premiu Goya, regizorul Cristian Mungiu a participat a doua zi la un colocviu despre cinematografia românească, organizat de Academia Spaniolă de Film şi de Institutul Cultural Român din Madrid.

{youtubejw}S69EqjSjo8Y{/youtubejw} 

Conferinţa de presă susţinută la Academia de Film din Madrid  

În dialogul pe care l-a avut cu publicul mai mult sau mai puţin specializat, Mungiu a dezvăluit multe „secrete” din metoda sa de lucru şi din istoria producţiei filmului „4,3,2”, prima peliculă românească premiată la cele mai prestigioase festivaluri de film din Europa. „Nu cred că am terminat nici o scenă fără să filmăm toată ziua”, a mărturisit Mungiu. Referitor la situaţia filmului din România, Mungiu a spus că în ciuda aparenţelor, filmul românesc nu este simpatizat în România şi că nu se acordă un sprijin prea mare din partea Statului pentru cinematografie. „Dacă ne uităm la cifre, putem spune că nu e o mare simpatie pentru film în România. Lumea merge foarte puţin la cinematograf şi vede foarte puţin film. Există o oarecare simpatie pentru că au existat succesele astea recente şi ne hrănim cu satisfacţia orgoliului că am câştigat ceva. Avem un sentiment sportiv, ca la Olimpiadă. Sunt mai mulţi oameni care simpatizează filmul pentru că a câştigat ceva, decât cei care l-au văzut”

Într-o ipostază deosebit de îngăduitoare cu publicul, lucru pe care nu l-a arătat faţă de jurnalişti, regizorul român a explicat motivaţiile sale la începerea acestui film: „La început, m-am întrebat dacă pot să-l fac cu onestitatea necesară de a privi lucrurile în faţă şi în acelaşi timp, fără să fac nici un comentariu personal. Şi am decis că trebuie să fac filmul ăsta pentru că din punctul meu de vedere nu vorbeşte doar despre trecut, vorbeşte foarte mult despre lucrurile din trecut care ne influenţează în hotărârile de astăzi. Din cauză că în România, avortul a fost interzis din 1966 până în 1989, au murit zeci de mii de femei, dar în 1990 când s-a legalizat avortul, rezultatul acestei lipse de educaţie în toţi aceşti ani a dus la un număr de 1 milion de avorturi pe an, pentru o populaţie de 10 milioane de femei. De aceea, aceste treceri nu pot fi făcute fără nici un fel de educaţie, dar dacă acest lucru care se petrecea în 90 era oarecum explicabil, faptul că se petrece şi astăzi este mai puţin explicabil. Au trecut 20 de ani în care aşteptam un progres la nivel de educaţie şi civilizaţie şi ca atare, cred că filmul vorbeşte de ceva foarte actual. De aceea, cred că filmul a avut un ecou important în ţări care niciodată nu au avut probleme de acest tip şi pe mine ce m-a interesat a fost să transmit emoţiile acestei fete într-un mod cât mai corect şi intervenţiile mele ca regizor să fie cât mai puţin vizibile”, a spus Cristian Mungiu, în cadrul colocviului organizat la Madrid, a două zi după premierea filmului „4,3,2” cu un „Goya” pentru cel mai bun film european. 

În următoarele zile, după colocviul la care a participat şi Cristian Mungiu, la Academia de Film de la Madrid, în cadrul manifestării “Alte graniţe, altă cinematografie” s-au proiectat 4 filme româneşti, reprezentative pentru „ultimul val” al cinematografiei româneşti: „Occident”, de Cristian Mungiu, „Moartea domnului Lăzărescu”, de Cristi Puiu, „A fost sau n-a fost?”, de Corneliu Porumboiu şi „California Dreamin‘”(neterminat), de Cristian Nemescu.